Modernism.ro a fost invitat de Festivalul Internațional de Teatru la Sibiu; colega noastră a făcut un material despre Festivalul Universităților de Teatru și Management Cultural.

Un material cu:
Andreea Ciortea — Manager cultural, doctorand, asistent manager al Festivalului Universităților de Teatru și Management Cultural
Diana Nechit — Profesor universitar doctor habil., Director al Departamentului de Artă Teatrală – Facultatea de Litere și Arte, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
Luminița Bîrsan — Manager al Festivalului Universităților de Teatru și Management Cultural, Conf. univ. dr., Prodecan al Facultății de Litere și Arte, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
Oana Nasui — Cercetător cultural

Festivalul Universităților de Teatru și Management Cultural nu a fost proiectat la masă, ci a crescut din scenă. Rădăcinile lui sunt în Festivalul Tânăr Profesionist, pornit în 1993, când o echipă de tineri a pus bazele a ceea ce avea să devină Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Pe măsură ce tot mai multe școli și academii de teatru au început să vină la Sibiu, s-a conturat organic o secțiune dedicată lor — „Întâlnirea școlilor și academiilor de teatru” — care, sub denumirea actuală, a ajuns la ediția a noua.

Ceea ce îl face neobișnuit este că este organizat integral de Departamentul de Artă Teatrală al Universității „Lucian Blaga” din Sibiu — profesori și studenți deopotrivă, de la selecția spectacolelor până la decontări și monitorizare post-festival. Nu e un exercițiu academic simulat, ci un festival real, cu un bord de selecție care respinge propuneri și își asumă deciziile.

Cifrele ediției din 2026 confirmă amploarea: aproximativ 350 de participanți, 30 de spectacole și concerte, 20 de universități din 11 țări. Geografia e vastă — de la Pace University din New York la Nihon University din Japonia, de la Sahmyook University din Coreea la Beijing Dance Academy. Spectacolele se joacă în Studioul CAVAS (Centrul de Cercetări Avansate în Artele Spectacolului), o sală de 140 de locuri pe Strada Banatului nr. 12, care funcționează ca un laborator de experiment teatral. Pe lângă spectacole, programul include ateliere, masterclass-uri, conferințe, lansări de carte și U-TALK — un format de discuție deschisă în care profesori și studenți din universitățile participante vorbesc despre metode de lucru, ce aduc nou în teatru și cum au trăit experiența de la Sibiu.

Voluntariatul din FITS este descris ca una dintre cele mai complexe structuri de acest tip din țară. Deschis de la 16 ani, cu o componentă națională și una internațională, procesul durează luni: aplicările încep din noiembrie, cursurile din decembrie (o dată pe săptămână, pe grupe), selecția se face în martie, iar la final se dă un examen. Din circa 1.000 de candidați înscriși anul acesta, au rămas 450 de voluntari. Legătura internațională nu e decorativă — colaborarea cu Japonia, de pildă, datează din 2007, din anul în care Sibiul a fost Capitală Culturală Europeană, și continuă neîntrerupt.

Dinspre departament vine și DATfest, un festival organizat în totalitate de studenți în fiecare toamnă, cu propria secțiune de voluntariat și propriile cereri de finanțare. Nu e un exercițiu formativ tolerat de profesori, ci un proiect care concurează real: în anul curent, studenții au obținut 97,2 puncte din 100 la Consiliul Județean Sibiu, un scor pe care multe asociații și instituții culturale cu ani de experiență nu îl ating.

Elementul pe care toate cele trei interlocutoare îl subliniază ca diferențiator este funcționarea ca ecosistem complet. Studenții de la Teatrologie și Management Cultural lucrează alături de colegii de la Actorie și Coregrafie pe producție, tehnică de scenă — lumini, sunet, videografie —, asistență de regie, comunicare și PR. Unii își descoperă vocații neașteptate: teatrologi care devin luminiști sau sunetiști. Un fost student este acum regizor tehnic angajat al universității în studioul CAVAS. Ideea centrală este că artistul trebuie să înțeleagă că face parte dintr-un ecosistem, nu să funcționeze izolat — iar asta se învață din anul întâi, nu la finalul facultății.
Pe zona pedagogică, accentul cade pe formarea de „spectatori avizați” — studenți care nu doar aplaudă (Sibiul e generos cu standing ovation-urile), ci analizează critic ce funcționează și ce nu într-un spectacol. Pe partea de management cultural, metodele sunt experiențiale, bazate pe joc și pe regulă practică: maximum trei informații noi pe zi, spațiu pentru ca studenții să conteste, să propună și să-și găsească propriul drum. Profesorul trebuie să fie și facilitator, și moderator — și să știe când să tacă.

Că modelul funcționează o arată și publicul. Unele bilete la spectacolele din Festivalul Universităților se epuizează în 30 de minute. Sala de 140 de locuri se umple constant, deși spectacolele concurează în aceleași zile cu marile producții ale FITS-ului. Publicul nu e doar „peer-to-peer” — studenți și profesori care se văd unii pe alții —, ci include regizori, scenografi, coregrafi și directori de teatre și festivaluri care au descoperit că în CAVAS se joacă la nivel profesionist. Studenții DATfest merg mai departe: își invită și partenerii — inclusiv furnizori de servicii — să le vadă spectacolele, construind relații care depășesc tranzacția.

Tot din departament vine și revista Aplauze, apărută inițial ca o foaie informativă cu atmosferă de festival, transformată între timp într-o revistă de cronică teatrală la care scriu împreună profesori și studenți — o altă față a aceluiași model în care ierarhia dintre cel care predă și cel care învață se subțiază până devine parteneriat.

//
Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu depășește sfera unei simple celebrări a artelor — acesta îmbină teatrul, dansul, circul, filmul, musicalul, opera, literatura, conferințele, expozițiile, spectacolele, muzica și reprezentațiile stradale.

Susține activitatea Modernism.RO printr-o donație.