Modernism.ro a fost invitat de Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu pentru a dialoga cu experți din domeniul artelor stradale și al circului contemporan.
Interviul a avut loc în Piața Mică din Sibiu, cu Raluca Nagy „Uca” (profesoară și artistă de circ contemporan, coordonatoare Circ Discret), Imre Nagy „Imi” (profesor și artist de circ contemporan, coordonator Școala de circ) și Oana Nasui (cercetător cultural, Modernism.ro).
Cum a început totul
Raluca povestește că a descoperit circul contemporan în Timișoara, în jurul anilor 2005–2006, printr-un spectacol de foc — o formă de artă aproape inexistentă atunci în România. Fascinată, s-a împrietenit cu trupa, a participat la un proiect de circ social la un centru pentru persoane cu deficiențe de auz, unde o echipă din Franța (The Serious Road Trip) căuta interpreți. Imre adaugă că ceea ce i-a atras pe amândoi a fost o calitate specifică a oamenilor din circ: adulți care nu se luaseră în serios la modul rigid, care improvizau, creau energie și bucurie — un contrast puternic cu seriozitatea culturală a mediului românesc din acea perioadă. Ambii au văzut în asta un model de calitate a vieții spre care voiau să tindă.
Ce este circul contemporan
Imre explică distincția esențială: circul tradițional era asociat cu animale, nomadism și apartenența la ministerul agriculturii în Franța — leagănul circului european. Din anii ’80, o schimbare profundă a orientat circul spre contemporaneitate: s-a renunțat la animale, la cortul obligatoriu, și accentul a trecut de la virtuozitate pură (câte bile jonglezi) la narațiune, expresie artistică și relație cu publicul. Circul contemporan este în continuă schimbare, cross-sectorial prin definiție — poate include muzică live, escaladă, apnee, dans. Singura regulă: totul e posibil, cu condiția siguranței. Oana subliniază că această artă a depășit mult granițele divertismentului și că ea nu poate fi redusă la o singură meserie — circul este un ecosistem de meserii.
Circul ca metodă de educație
Uca și Imi folosesc circul ca metodă de educație nonformală din 2013, de când au fondat Școala de circ la Bruxelles. Abordarea are trei reguli simple: ai grijă de tine, ai grijă de ceilalți, ai grijă de tot ce te înconjoară. Nu există corect sau greșit, ci sigur sau nesigur. Scopul este să înlăture prejudecăți și judecăți asupra propriei persoane și să încurajeze ritmul individual. Imre descrie proiecte de circ social în comunități mixte din România — în care copii din grupuri diferite care nu se atingeau între ei au ajuns, prin acrobație, să colaboreze fizic și să construiască încredere. A existat și un proiect Leonardo da Vinci cu seniori 50+ din toată Europa, care au traversat în cinci zile un cablu deasupra apei, fără cablu de siguranță, pe baza competențelor dobândite — și au făcut spectacol. Oana remarcă valoarea acestor instrumente în contextul mai larg al educației și al proiectelor sociale, mai ales în orașe cu titlu de Capitală Culturală.
Timișoara — Capitală Culturală Europeană 2023
Uca și Imi au fost apropiați de procesul Timișoarei din 2017–2018, dar au ales să nu depună proiecte în anul de capitală din cauza volumului administrativ. Au participat însă în parteneriate. Proiectul principal pe care îl descriu a fost instalarea cortului de circ într-o zonă nordică a orașului cu densitate mare de populație și acces zero la cultură — un centru cultural temporar construit pe date precise de la primărie. Modelul, spun ei, poate fi replicat în orice comunitate, dar conținutul se adaptează la nevoile locale.
Festivalul de funambulism și proiectele replicabile
Un alt proiect reprezentativ este Festivalul de funambulism, organizat în 2024. A inclus o componentă comunitară în care oamenii din Timișoara au traversat la 5,5 m înălțime deasupra apei Begăi, asigurați. Povestea festivalului a fost construită în jurul Begăi personificată ca prințesă care cunoaște orașul și oamenii lui. Imi spune că modelul poate fi adaptat oriunde — funambulismul nu are barieră de limbă și este universal. Visul lui este să ducă festivalul în Singapore, unde există o cultură profundă a echilibrului și a spectacolelor de foc.
Centrul Cultural și Educațional Pădurea de Surâs
Cel mai recent proiect, prezentat cu entuziasm vizibil, este Centrul Cultural și Educațional Pădurea de Surâs — o asociație fondată pe Valea Petrișului, între Deva și Săvârșin, în satul Obârșia. Pe o gospodărie tradițională cu trei căsuțe (cea mai veche de ~90 de ani), refăcute cu pereți de lut prin șantiere participative cu voluntari, s-a construit un centru cu cort de circ, o șură de lemn în renovare pentru spectacole, și o platformă cu un al doilea cort în pădure. Acolo pregătesc un parc de echilibru pe 4.000 m² de pădure — nu un parc de aventură, ci un spațiu unde înveți să mergi pe cablu cu balanțier, pe un drum care a fost folosit ultima dată de carul cu boi în anii ’60. Imre găzduiește deja mobilități Erasmus+ (50 de tineri din Cehia și Germania pe tema sănătății mintale), iar participanții au plecat impresionați de liniștea și natura locului. Liniștea și reconectarea la natură nu sunt un lux, ci o normalitate necesară iar studiile din Coreea de Sud au arătat că expunerea la pădure recalibrează creierul și reduce stresul cronic.
Mediul digital și copiii
Conversația se încheie cu o temă personală pentru Uca și Imi: fiicele lor și relația cu mediul digital. Nu vor să interzică, ci să contrabalanseze — să crească procentul de experiențe reale față de cele digitale. Pădurea de Surâs a plecat tocmai de la această nevoie. Uca observă că în tabere și proiecte cu activități concrete, copiii nu ating telefonul. Oana adaugă că tehnologia în sine nu e problema — depinde cum o privești și cu ce o echilibrezi.
///
Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu depășește sfera unei simple celebrări a artelor — acesta îmbină teatrul, dansul, circul, filmul, musicalul, opera, literatura, conferințele, expozițiile, spectacolele, muzica și reprezentațiile stradale, transformând orașul Sibiu pentru zece zile într-o scenă uriașă. www.sibfest.ro
Recent Comments