821377. Memorie, fotografie și carte-obiect
Volumul 821377 s-a născut din întâlnirea dintre memorie familială, experiență directă și nevoia de a da o formă vizuală unei istorii care riscă să rămână periferică în spațiul cultural românesc. Titlul reproduce numărul de deținut al bunicului meu, Johann Schupler, închis în URSS între anii 1945 și 1949. Celălalt bunic al meu, Ludwig Fürbacher, a murit într-un lagăr din Siberia. În acest sens, proiectul nu pornește doar dintr-o preocupare artistică, ci dintr-o istorie familială marcată direct de deportare, suferință și ruptură.
În anul 2022, prezența mea, ca voluntar umanitar, în regiunea Chernihiv din Ucraina a însemnat mai mult decât o simplă experiență de teren. A fost și o confruntare directă, peste generații, cu urmele unei memorii moștenite. Din această întâlnire dintre trecut și prezent s-a conturat treptat nevoia unui volum care să nu funcționeze doar ca obiect fotografic, ci și ca formă de recuperare, reflecție și rezistență identitară.
Volumul scris în româna și engleză este însoțit de texte critice semnate de prof. univ. dr. Adrian-Silvan Ionescu, conf. univ. dr. Raluca Tudor, Carla-Francesca Schoppel și Alfred Schupler.
În pofida unui tiraj foarte restrâns, volumul 821377 a intrat în colecțiile unor instituții internaționale relevante, între care University College London (UCL) SSEES Library, Maison Européenne de la Photographie din Paris, European Society for the History of Photography din Viena, alături de muzee dedicate artei fotografice din Berlin, Köln, Madrid, Atena. Ca șvab originar dintr-o comunitate etnică mică, precum cea din Ardud, m-a mișcat în mod deosebit intrarea volumului în patrimoniul Muzeului Central al Șvabilor Dunăreni din Ulm. Sunt onorat că iubitorii cărții de artă din România pot consulta volumul la biblioteci prestigiose din România, precum cea a academiei sau a Institutului de Istoria Artei „George Oprescu”, dar și la Biblioteca Metropolitană București sau la Biblioteca Județeană Satu Mare.
Volumul a fost inclus și în expoziția West meets East, prezentată la Muzeul Național al Literaturii Române.
Alfred Schupler
821377: Dincolo de contabilitatea diavolului, o estetică a tăcerii și rezilienței
În albumul 821377, Alfred Schupler refuză „baia de sânge” a ecranosferei pentru a accesa un limbaj alternativ: tăcerea asurzitoare a post-apocalipsei. Titlul, un număr de deținut din lagăr, recuperează identitatea bunicului Johann Schupler, transformând cifra într-o punte dureroasă între generații și drame colective.
Schupler nu vânează „momentul decisiv”, cel pe care îl teoretizează și îl ridică la rang de normă Cartier-Bresson. Video-jurnalistul cu o experiență lungă de teren în zone de conflict, explorează momentele de liniște grea, de dinainte sau de după măcel, unde viața mică rămâne suspendată.
Dar 821377 este un volum care pune în discuție statutul cărții – obiect de artă. Deocamdată, prin regulile de azi, Biblioteca Națională nu acordă ISBN volumelor cu un tiraj mic. Cu alte cuvinte, numărul acordă dreptul la existență, statut ontologic și libertatea de circulație – dreptul la viață al unei cărți. Un număr în război, în lagăr, reduce Omul la statutul de rotiță într-un angrenaj uniformizator care abolește tocmai unicitatea, umanitatea și care minimizează tragedia morții. La cărți e invers: dacă nu ai tiraj, nu ai dreptul la recunoaștere ca ființând în lume.
Paradoxal este că această carte-obiect de artă, rară și costisitoare, vorbește despre numerele mari ca despre universuri mici, iar optimismul filosofic al autorului constă tocmai în puterea individului de a reclădi viața acolo unde istoria mare o distruge. E un volum de artă, dar care ar merita să umble și să strige, multiplicat până la numere mari, tăcerea tensiunii dintre „timpul-viață” și „războiul-moarte”.
821377 reia pe alt palier problema statutului artei în lume. O ținem în cabinet, sau îi dăm drumul să strige? Multiplicată devine industrie și ideologie; confidențială, ratează întâlnirea cu publicul.
Raluca Tudor
Fotograf și bibliofil
Alfred Schupler adună în persoana sa un fotograf de talent, un artist vizual inspirat și un editor de volume bibliofile.
821377 este recentul volum, apărut în acest an (2026), într-o ediție limitată de 20 de exemplare ce se oferă, numerotate și semnate de autor. Cartea de artist, cartea obiect, exemplarul bibliofil, a devenit o raritate în zilele noastre. Dar Schupler crede în aceasta și nu sacrifică nimica pentru a realiza un asemenea exemplar de artist. Cu 100 și mai bine de ani în urmă era mândria editorilor de a strecura, printre tirajele populare, câte o asemenea carte de colecție, în tiraj de buzunar, fie un volum miniatural, ce îl poți citi cu lupa și nu este mai mare decât o unghie, fie o carte colosală, ce trebuie cărată cu un vehicul iar paginile uriașe se frunzăresc cu dificultate, fie volume înnobilate cu ilustrații sau gravuri originale, de serie mică. Acestea erau foarte căutate și prețuite de acei oameni rari, bibliofilii.
Volumul lui Schupler se adresează tocmai acestor colecționari de gust precum și lăcașurilor de cultură, biblioteci și muzee.
821377 este un op dramatic, rod al activității de reporter de front al autorului ce s-a deplasat în Ucraina răvășită de război, riscându-și viața pentru o cauză nobilă: aceea de a fi istoric în imagini al acestui conflict armat demodat. Căci numai un psihopat periculos, lăsat liber, mai poate porni un război în secolul XXI cu aspirații de cuceriri teritoriale în spiritual gândirii revanșarde a secolului al XIX-lea! Acest conflict nemotivat, izbucnit în 2022 și încă neterminat după 4 ani, este un anacronism care a aruncat lumea civilizată cu 150 de ani în urmă!
Astfel, delicatul, sensibilul Schupler a îmbrăcat straiele și a încălțat cizmele lui Carol Popp de Szathmari sau ale lui Roger Fenton, ambii fotografi ai Războiului rus-otomano-franco-britanic din 1853-1856, sau ale maeștrilor clișeelor sensibile cu colodiu umed din Războiul Civil american, Mathew B. Brady, Alexander Gardner, Timothy O’Sullivan și alții, călcându-le pe urme. Și, a plecat în necunoscut, fără a stăpâni limba locală și fără vreo recomandare, cu o cameră și dorința de a vedea cât mai mult, de a cunoaște oameni și de a le înțelege mentalitatea care le dădea tăria de a rezita. Autorul, care printre fotografiile ce te zguduie cu ruine, resturi de armament, vehicule incendiate, monumente acoperite cu saci de nispi spre a nu fi atinse de proiectile, inserează și pagini notate cu înfrigurare, sub imperiul celor văzute. El notează: „Fotografiile mele seamănă între ele nu din lipsă de imaginație, ci pentru că războiul, oricând și oriunde s-ar petrece, descompune la fel: case, familii, comunități, destine. Asta încerc să recuperez: umanitatea pierdută printre ruine. Și, poate, o parte din mine însumi”. Câtă dreptate are!!!!!
Una dintre imaginile sale iconice reprezintă un bocanc soldățesc printre ale cărui șireturi este vârâtă o lingură, așa cum obișnuiau să o poarte combatanții ruși din Primul și al Doilea Război Mondial, în cizmă, să și-o aibă la îndemână în cazul când li se dădea ceva de mâncare, rar ce-i drept. Tot un reporter de front, o femeie, Lee Miller, a imortalizat ceva asemănător, în 1944, la Saint-Malo: o cizmă germană din care se scurge o bandă cu gloanțe de mitralieră, ca o tibie pierdută odată cu încălțămintea. Spiritele intrepide se întâlnesc, peste timp!
Adrian-Silvan Ionescu
821377 – un tatuaj în memoria privitorului
Anumite cuvinte și anumite imagini rӑmân asemeni unui tatuaj ȋn memoria noastrӑ. Nimic nu le poate șterge. Așa se ȋntâmplӑ și dacӑ citești cartea 821377 scrisӑ de Alfred Schupler.
Vezi cu ochii minţii fotografiile care descriu scenele unui peisaj post-apocaliptic, realitatea durӑ a unui teatru de rӑzboi. Parcӑ un duh rӑu a anulat dintr-o suflare orice șansӑ a unei vieţi regenerative. O forţӑ distructivӑ masivӑ a ȋnlocuit evoluţia omenirii cu sentimentul timpului oprit ȋn loc. Absenţa comunitӑţii, resturile de echipament militar sau civil, o jucӑrie printre ruine, sunt semne ale inutilitӑţii rezistenţei ȋn faţa dezastrului.
Şi totuși, fortificarea temporarӑ a monumentelor cu saci de nisip pare sӑ fie semnul cӑ viaţa nu se oprește aici, ȋn ciuda evidenţelor.
Cartea 821377 este rezultatul decantӑrii unui cumul de experienţe trӑite și simţite departe de orice confort. Alfred Schupler a fost acolo, a vӑzut și a simţit mirosul morţii. 821377 nu este doar un document istoric și artistic, este un omagiu adus strӑbunilor autorului acestei lucrӑri, un avertisment cӑ orgoliile și lӑcomia pot distruge umanitatea.
Aceastӑ carte este scrisӑ de un om care iubește adevӑrul și demnitatea mai presus de toate. Artist fotograf, reporter de război, scriitor, Alfred Schupler a fost ȋn iad pentru noi, ca sӑ ȋnţelegem cӑ lecţiile neȋnvӑţate se repetӑ.
Daniela Frumușeanu
Biografie și conflagrație
Cartea-obiect 821377 vine ca o continuare firească și oportună a demersului artistului polivalent Alfred Schupler materializat prin expoziția de fotografie Document (galeria bucureșteană Galateca, 2022) și prin scurtmetrajul experimental Goodbye Blue Sky (realizat împreună cu Roxana Constantinescu, 2024). Autorul corelează două coordonate esențiale: biografia (a sa și a strămoșilor săi) și conflagrația; altfel spus, istoriile mici și Istoria mare, pentru care primele sunt insignifiante. Voluntariatul social din Ucraina devastată de invazia rusă i-a oferit lui Alfred Schupler prilejul de a documenta – în special în orașul distrus Cernihiv – rănile deopotrivă vizibile și invizibile ale războiului proteic și perpetuu. În cartea de autor, aspirația către obiectivitate a fotoreporterului Schupler se conjugă ingenios cu manipularea asumată a artistului Schupler, provocând astfel la o necesară reflecție.
Mihai Fulger
(Încheiere)
821377 nu este doar un volum despre memoria familială, ci și despre felul în care fotografia poate păstra, reactiva și transmite istorii fragile, adesea împinse la marginea atenției publice. Faptul că un asemenea proiect a fost făcut posibil prin efort personal și solidaritate apropiată și că a circulat mai ușor în afara țării decât în interiorul ei, spune ceva esențial despre locul încă precar pe care memoria deportărilor, patrimoniul minorităților și formele nefestive ale culturii îl ocupă în România de astăzi. Rândurile de față își propun nu doar să prezinte un volum, ci să deschidă în jurul lui un spațiu de privire, reflecție și responsabilitate culturală.
Alfred Schupler
Recent Comments