Petru Lucaci, artist, președinte UAP – Uniunea Artiștilor Plastici din România
Cosmin Nasui, istoric de artă
Cosmin Nasui deschide discuția prezentând contextul: se află în atelierele de la Ermil Pangrati pentru a vizita un artist consacrat, cu un nume important pentru istoria artei românești. Nasui își exprimă bucuria că a ajuns în acest atelier pe care și l-a dorit mult să-l filmeze, anunțând că va parcurge atât episoadele formării și educației artistice a lui Lucaci, cât și activitățile sale curatoriale și administrative, deși subiectul principal rămâne atelierul și opera artistică.
Petru Lucaci își descoperă talentul artistic încă din copilărie, în Arad, unde la grădiniță modela personaje din lut care erau apoi folosite de studenți pentru teatru de marionete. Acest prim „succes” l-a motivat să continue, deși nu se gândea neapărat la o carieră artistică. Pasiunile sale timpurii pentru istorie și arheologie au rămas prezente și în munca sa ulterioară, influențându-i modul de investigare și cercetare teoretică care dublează rezultatele practice.
Nasui observă această legătură și subliniază că domnul Lucaci nu parcurge doar zona de vizualitate a manufacturii, picturii și mijloacelor de exprimare, ci face și cercetări teoretice care dublează aceste puneri în practică.
Admiterea la facultățile de artă din perioada comunistă era foarte grea – la București și Cluj existau doar 7 locuri la pictură (din care 2 rezervate celor care făcuseră armata), ceea ce însemna sute de candidați pentru 5 locuri efective. Examenul includea probe surprinzătoare precum „memoria vizuală”, când candidații trebuiau să deseneze din memorie o persoană care tocmai ieșise din sală, fără să fie anunțați în prealabil. Această presiune extraordinară marca dramatic șansele tinerilor artiști de a-și urma vocația.
Ion Sălișteanu a fost profesorul de pictură al lui Petru Lucaci la Institutul de Artă „Nicolae Grigorescu” din București, întâlnit pentru prima dată prin expoziția acestuia de la Sala Dalles, în aceeași perioadă când Lucaci frecventa atelierul lui Corneliu Baba. Expoziția lui Sălișteanu – cu lucrări mari despre energia apei și a focului, într-un expresionism abstract american – l-a impresionat profund pe tânărul Petru Lucaci. Sălișteanu era un artist erudit, cu lecturile la zi, care avea generozitatea de a accepta orice tip de preocupare și nu încerca să impună studenților o anumită direcție estetică, spre deosebire de alți profesori din epocă care impuneau paleta și viziunea lor. Prima expoziție importantă a lui Lucaci, din 1984, a fost realizată în colaborare cu Ion Sălișteanu, consolidând credința artistului că un pictor trebuie să fie educat și cultivat, nu doar talentat.
Nasui intră în detalii tehnice și estetice, observând în lucrări că există „un alt tip de spațiu” care se creează din geometria lucrărilor. El remarcă reducția cromatică și modul în care aceasta îmbogățește tonurile și gradațiile fine, făcând o paralelă cu citirea istoriei: „istoria nu trebuie citită neapărat în alb și negru și întotdeauna trebuie puse cât mai multe cu un spectru cât mai mare de griuri”, subliniind însă paradoxul că „atunci când pui foarte multe griuri pierzi diferența între alb și negru”.
Formarea artistică a domnului Lucaci a fost puternic influențată de maestrul Corneliu Baba, de la care a preluat preocuparea pentru calitatea suprafeței, suprapuneri și tehnica straturilor. Lucaci studiază și pe marii maeștri – de exemplu, Titzian, care suprapunea până la 40-80 de straturi de glasiuri pentru a obține carnația celebră. Aceste lecturi și cercetări teoretice îi alimentează obsesia pentru „prețios”, pentru lucrul controlat și căutat, pentru crearea de noi mijloace de exprimare proprii.
Seria „Material Scapes”, expusă la MNAC în 2020, reprezintă o sinteză a preocupărilor artistului. Lucrările individuale sunt reasamblate în module de câte patru, folosind diverse tehnici: ulei pe pânză, stencil, foiță transparentă colată peste suport pictat pe care o spală pentru a crea registre multiple. Stratificările permit ca pictura din spate să reiasă parțial, creând adâncime și complexitate. Domnul Lucaci investighează „intimitatea lucrurilor” – folosește folie transparentă, mătase, hârtie mototolită, praf de cărbune – explorând calitatea materiei și patina.
Filozofia artistică al lui Petru Lucaci se bazează pe reducția cromatică pentru îmbogățirea tonurilor și gradațiilor fine – un „dialog al griurilor”. Această tensiune între reducție și complexitate, între contrast și nuanță, definește atât pictura sa, cât și modul în care privește lumea.
///
Materialul face parte din proiectul „10 ateliere de artiști contemporani din România”, produs de Modernism.ro. Publicație culturală finanțată cu sprijinul Ministerului Culturii
Recent Comments