Expoziție Cristian Sida @ Galerie Amarica, Paris

Un critic de artă este întotdeauna şi puţin psihanalist.

Am impresia că ştiu totul despre el, despre visele sale cele mai intime, despre gesturile inconştiente. Mi se confesează : „Astăzi după-masă, m-am dus la atelier, mânat de o amărăciune adâncă, dar chiar asta m-a făcut să încep o pânză vulcanică, diferită de altele, cu imense dâre de roşu şi negru şi două-trei calităţi de griuri colorate. Cu răsuflarea tăiată, am întins pânza pe șasiu ca un debutant, vreau să spun că eram gata să explodez şi că nu mi-am dat răgazul să pregătesc bine pânza. Într-o jumătate de oră, am pregătit un format mare, fără să respir, aproape, începând prin a aşeza linia orizontului în partea de jos a tabloului, apoi, cu o pensulă mare, am desenat crochiuri de doi metri înălţime. După care, am pus mâna pe un vas uriaş cu griuri preparate în prealabil, pe care le-am aruncat la nimereală pe suprafaţa pânzei, fără măcar să le observ destinaţia. Când m-am uitat, mai apoi, am fost surprins să întrezăresc o expresie nouă, foarte vie, foarte puternică… Mă duc mâine la atelier, să văd pânza uscată, aşa o să pot continua, dar emoţia a fost azi, mâine va fi timpul pentru creier, să corecteze „greşelile”. Întotdeauna am spus că greşelile aparţin inimii, pasiunii, sufletului.”

Aş spune cu mare plăcere, sprijinindu-mă pe afirmația lui Gerhard Richter, unul din pictorii fetiş ai lui Cristian SIDA, că: „Pictura este o modalitate utilă unei fotografii fabricate cu mijloacele picturii”. Cristian SIDA ne oferă adevărate fotografii ale dezlănţuirilor mentale. În acest sens prinde semnificaţie munca sa în jurul flou-ului şi al apariţiei formelor. Flou-ul încurcă pistele, şterge reperele, ca şi cum nu ar exista un început univoc ce ar putea fi atribuit. Formele native ivesc o altă lectură posibilă a imaginii. Sunt frapat de resorturile complexităţii acestor segmente întreţesute, ce se înscriu într-o linie de identificare istorică, culturală, socială… Fără ca vreo apartenenţă ori vreo dependenţă oarecare de unul sau altul dintre câmpuri să fie în mod obligatoriu revendicată.

Paris, 8 aprilie 2009