Text de Anemona Maria Frate
Dan Er. Grigorescu, deschide albumul intitulat Valea Frumoasei, cu paragraful ”se află undeva, în țara Ardealului, între ținuturile Indioarei și Albei, o apă viforoasă. Oamenii dinspre cîmpie îi spun Sebeș: cei vechi de pe înălțimi îi zic încă Frumoasa.”
Situată pe Valea Frumoasei, pe drumul național DN67C, numit Transalpina sau Drumul Regelui, ce leagă orașul Sebeș de nordul Transilvaniei și de restul țării, regăsim localitatea Petrești, veche așezare colonizată de sași în secolul XII. De aici pornește una dintre cele mai spectaculoase șosele montane din România.
Localitatea Petrești sau Petersdorf în germană este atestată documentar în anul 1309, ca Villa Petri.
Un important obieciv turistic este cetatea de apărare a localității, din care se păstrează curtina/ zidul de piatră și un turn de cetate, îmbrăcat în iederă. Turnul – donjon a fost cândva turnul unei basilici romanice, înconjurat fiind de un zid de incintă. Aceste structuri fortificate erau puncte strategice militare, cu rol defensiv.
Din punct de vedere istoric, una dintre caracteristicle etapei feudalismului timpuriu in Translvania este dezvoltarea arhitecturii de apărare, respectiv cetățile sătești de refugiu ale coloniștilor sași, castrele regale, cetățile de pământ / piatră și locuințele nobiliare fortificate. Prin urmare, cetatea cu turn de la Petrești se înscrie în sfera cultural istorică a arhitecturii militare din Transilvania, atestată ca așezare colonizată de sași. In literatura de specialitate există lucrări care tratează subiectul cetății cu turn din Petrești, prin urmare, esența monumentului constă în relația lui cu timpul contemporan trăit și cu amintirea, implicând astfel și funcția antropologică.
Scopul creării oricărui monument este evocarea voită a trecutului și transformarea lui într-un prezent real, cu scopul păstrării identității unei comunități etnice și religioase.
Pornind de la accepțiunea termenului sau de la ceea ce înseamnă patrimoniul istoric, o posesie moștenită care cuprinde obiecte foarte diferite, respectiv opere de artă și artizanat, arhitectură, lucrări și produse din toate domeniile activității și cunoașterii umane, a căror numitor comun este originea în trecut, continuăm periplul turistic al localității de pe Valea Frumoasei.
Din punct de vedere istoriografic, localitatea Petrești este atestată arheologic datorită descoperirilor și a vestigiilor de ceramică pictată, datând din neolitic, fiind identificată cu denumirea de „cultura Petrești” sau „ceramică pictată de tip Petreşti”. Situl arheologic de la Petreşti era considerat ca fiind cel mai reprezentativ în zona Transilvaniei, cu o colecție remarcabilă de fragmente ceramice, variate din punct de vedere al formei, tehnicii şi al decorului. Reprezentările picturale erau monocrome și tricrome, în nuanțe de roşu, ulterior fiind folosite şi nuanțe de brun şi negru. Decorul, în prima etapă este reprezentat prin motive decorative geometrice, urmând o diversitate a paletei, prin reprezentări geometrice romboidale, în spirală sau în meandre.
Influențe în stilistica ceramicii din zona Sebeșului vor continua odată cu ceramica Habaner. În secolul XVI, un grup de anabaptiști, de limbă germană, numiți habani, s-au refugiat și s-au stabilit pe Valea Frumoasei, în special în localitatea Vințu de Jos. Sosiți din zona Tirolului și a Elveției pe teritoriul Transilvaniei, căutători de aur în albia râului Sebeș, habanii aduc în prim plan atât tehnica prelucrării metalelor prețioase, cât și formele și trăsăturile stilistice ale ceramicii Europei Centrale. Habanii sau Hutterer erau printre cei mai apreciați ceramiști din Europa.
Despre Valea Frumoasei sau Valea Sebeșului regăsim mențiuni în câteva publicații, în special despre ocupațiile locuitorilor din zonă. În lucrarea intitulată ”Valea Sebeșului”, Mircea Buza și Ionel Hozoc menționează în anul 1816 următorul fapt ”centrul spălătoriilor de aur din Transilvania era la Pianul de Sus, unde aurul, la fel ca la Petrești…, se spală încă din antichitate. Nisipurile aurifere din Sebeș provin din Pîrîul Corbului, de lângă Petrești, din Valea Răchitei, Valea Beiului din apropierea Sebeșului, a cetății de la Săsciori”.
Valea Frumoasei rămâne fascinantă și impresionantă prin istoria, arhitectura și cadrul natural aparte, cu apele reci și învolburate de munte, lacul de acumulare din Petrești, cascadele, poienițele și natura neîmblânzită, regăsită în zona de munte.
Pentru poetul Lucian Blaga, Valea Frumoasei era …”valea copilărei mele”.
În prefața albumului Valea Frumoasei, Dan Hăulică nota: ”Pentru a numi acest miracol sadovenian, Lucian Blaga a găsit, într-un rând, o formulă de neuitat: Căci născut pe Valea Sebeșului, pe Valea Frumoasei, poetul tresărise ca de un ecou al copilăriei, când i-a venit vestea că Mihai Sadoveanu își clădea o casă acolo, tocmai pe acele meleaguri. Ce l-o fi indemnat pe scriitor – se întreba Lucian Blaga- să-și aleagă tocmai locul acela pentru odihna de vară? Mulțimea păstrăvilor din apa Frumoasei, iezerul cu oglinda de cleștar de sub stîncile Șurianului, basmele auzite la Bradul Strîmb,slava albastră sălășluită deasupra piscurilor…”
Recent Comments