Marius Frățilă este un artist care ne propune cu fiecare expoziție discursuri neașteptate, reconfigurate din sursa propriei viziuni, cuprinzând două direcții: “Transformari vegetale” și “Psihic dinamic”, proiecte care se completează atât conceptual, cât și morfologic. Artistul are o degajare ușor de observat în implicarea unei expresii care conferă larghețe semnelor și suprafețelor transpuse, detaliind sau sintetizând structuri provenite din fragmentarea naturii sau a autoportretului, expunerea lucrărilor sale având un carater narativ prin continuitatea ideilor dintr-o imagine în alta. Însă această armonie de ansamblu este obținută prin fracționarea vegetalului, care este pentru Marius Frățilă similară diseminării stărilor sufletești și surpinderii lor în creuzetul ascuns al unor forme care sugerează doar, fără să afirme, destinul uman și autocunoașterea, cercetată prin intermediul portretului. Compozițiile din seria “Transformări vegetale”, care lasă la vedere nervurile plantelor, leitmotiv de a tranșa puterea liniei, capacitățile ei de a transmite mesaje subliminale, de a releva ascunzișuri imaginare induse de contururi și planuri, în scopul apariției unor spații, unde amprenta cromatică se alătură unor suprafețe succesive, tratate în pete ample de culoare. Peste acestea sunt uneori trasate axe ale căror intersecții concentrează privirea într-un punct, având avatarurile unor efecte terapeutice. Bazate fundamental pe simplitatea configurației care vizează golul dintre structuri și pe puterea văzului de a experimenta senzații de contemplare asemănătoare celor trăite într-o Grădină Zen, lucrările lui Marius Frățilă au puterea de a genera universuri, percepute de privitor prin capacitățile de înțelegere a existenței. O imagine analogă problemelor deschise de pictura sa este reperată în compozițiile unde sunt pictate segmentele unor frunze ale căror vârfuri încep să se usuce discret, artistul surprinzând clipa efemeră și perisabilitatea acestei lumi, dar verdele intens, venit din misterul umbrelor, readuce în discuție puterea de regenerare a fitomorfului și, în general, a biologicului. Sunt momente când nu ne mai dăm seama dacă reprezentările lui Marius Frățilă aparțin vegetalului. Acestea sunt introduse în niște scheme compoziționale corelând suprafețe de culoare cu sugestii de textură rezultată din pensulație, iar din stadiul de natură subînțeleasă, artistul reușește să integreze mintea noastră în planuri și spații ce pot fi citite pe orizontală și verticală, creând ziduri și ascunzișuri, mări zărite de sub velele corăbiilor, năvoade printre ale căror ochiuri aerul se dilată, concepând paravane pentru taine de nedeslușit. Compartimentarea suprafeței constituie elementul care plasează pictura lui Marius Frățilă în zona constituirii de spații, unde intervine iluzia unor perspective, prin raportul dintre diferitele elemente ale instrumentarului geometric, stăpânit de artist.
Ana Amelia Dincă


Recent Comments