Enter the circuit! ROMANIACORE
Vernisaj Apartament 6 la Galeria „Octav Băncilă” Iași
Colectivul artistic Ap.6 anunță deschiderea expoziției „ROMANIACORE” pe 22 decembrie 2024, la ora 18:00 la Galeria „Octav Băncilă” din Iași. Această expoziție reunește lucrările artiștilor Ruxandra Mărgineanu, Ioana Mihai, Radu-Mihai Tănasă, și este curatoriată de Ioan Coroamă. Ghidați de o scrutare critică a întîlnirii dintre biografia afectivă și spațiul politic, cei trei artiști propun, aluziv, o intervenție inter-medială care să deschidă calea unui dialog al contrariilor. Iar când spunem dialog al contrariilor, spunem dialog al portretizărilor plurale ale unei Românii ideale, concept confiscat de promisiunile electorale și golit de orice semnificație specifică.
„Folosindu-se de mijloacele colajului-video, performance-ului și colajului vizual, membrii colectivei explorează modalitățile prin care spațiul mental-afectiv se lasă inundat de conținuturile unui loc invizibil, acel loc fără loc al narațiunilor ideologice. Fiecare dintre cei trei se întreabă în maniera sa cum putem deconstrui presupozițiile mitologice mascate în propriile sisteme de percepție, reprezentare și acțiune. Înainte de a crede că putem modela realul pe care îl împărtășim, artiștii desfășoară un pas colectiv înapoi spre reflecție, pornind de la certitudinea că orice subiectivitate care modelează este la rândul său mai întâi modelată de către fluxuri semiotice, fluxuri materiale, sau fluxuri sociale. Vom fi martorii unui efort reflexivo-participativ de deconstrucție a discursurilor și practicilor ce au promis că vor face vizibile adevăruri pe care voiau de fapt să le ascundă.”, menționează Ioan Coroamă, curatorul expoziției.
Cei trei artiști ne amintesc în moduri diferite că politica nu poate fi altfel decât terestrială, iar atunci când ea se transformă în pură retorică și uită de propria sa materialitate, arta este chemată să o readucă la sol. Vă invităm să transformăm Galeria „Octav Băncilă” într-un apartament al artei în care politicul să își poată face loc pentru a ateriza: ROMANIACORE, Apartament 6, Afect – Reprezentare – Dislocare/Deplasare – Participare – Acțiune!
Expoziția va putea fi vizitată prin programare până pe 8 ianuarie 2025 la numărul de telefon 0745 573 716 sau prin email la [email protected].
AP.6 este un grup de tineri artiști ce explorează din multiple perspective atmosfera anilor 2000 prin interpretări vizuale multimedia. Ei se concentrează pe o abordare critică și reflexivă utilizând forme personale ale memoriei afective nu doar pentru a reconfigura atmosfera anilor 2000, ci și pentru a aduce în prim-plan anumite aspecte pe care membrii le au în comun. Membrii grupului sunt Ruxandra Mărgineanu, Ioana Mihai, Marean (Marian Stavarache), Pansy (Alexandra Tîrpescu), Radu Mihai-Tănasă și Cristiana Ursache.
ARGUMENT CURATORIAL
ENTER THE CIRCUIT! ROMANIACORE.
GRUPUL ARTISTIC APARTAMENT 6
Sisteme de producție sau sisteme de generare, se întreba Bruno Latour într-unul dintre eseurile sale de eco-politică. Arta ar trebui să genereze, adică să se auto-genereze ca efect al realității din care provine. Pe de-o parte reprezentare, pe de cealaltă parte deplasare sau participare. Prezentul proiect al colectivei artistice Apartament 6 provine tocmai din această tensiune constitutivă a gestului artistic. Ghidați de o scrutare critică a întâlnirii dintre biografia afectivă și spațiul politic, cei trei artiști propun, aluziv, o intervenție inter-medială care să deschidă calea unui dialog al contrariilor. Iar când spunem dialog al contrariilor, spunem dialog al portretizărilor plurale ale unei Românii ideale, concept confiscat de promisiunile electorale și golit de orice semnificație specifică. A genera o Românie ideală înseamnă a imagina un loc absent, un semnificat transcendental ce se proiectează în exterioritatea mentalului ca arhetip nedefinit și diferențial. Cum partajăm acest arhetip care diferă de sine însuși de la spațiu personal la spațiu personal? Radicalitatea acestui demers nu constă în contestare, ci în mărturisirea unei întâlniri între afecte solare și afecte viscerale, între nostalgie critică și mitologizare ficționalizantă.
Plecând de la o arhivă personală transgenerațională, Radu-Mihai Tănasă explorează modul în care imaginea și narativa spațiului românesc sunt modelate prin prisma unor diferite publicații din secolul trecut. De la benzi desenate și almanahuri comuniste ce propagau imaginea Republicii Socialiste România, până la cărți publicate în Europa Occidentală despre Bisericile din Nordul Transilvaniei și însemnătatea lor spirituală, Radu-Mihai Tănasă este interesat de diferența dintre percepția culturală proprie și cea exterioară. Nostalgia capătă atât valențe personale, culturale cât și politice, mai ales din perspectiva diasporică a artistului. Pelerinajul diasporic apare ca proces de conștientizare a unei disforii manifestate prin sentimentul de incertitudine în fața viitorului. Pot exista portretizările unei Românii ideale în afara unui conflict al ideologiilor? Putem oare să percepem o astfel de imagine detașându-ne complet de un câmp ideologic, sau este acesta un mijloc esențial de înțelegere a lumii pentru ființa umană?
Pornind de la lucrarea sa de disertație Reşița, în care a folosit drept sursă de inspiratie cărțile poștale ale bunicului său pentru a reda peisaje feroviare nostalgice, Ruxandra Mărgineanu caută să deplaseze nostalgia unui anumit imaginar al muncii către nostalgia față de perioada în care Romania a cunoscut cea mai rapidă dezvoltare a infrastructurii. Însă nostalgia exprimată de lucrările artistei nu este una mimetică, orientată pe reproducerea unui afect purificat de orice inspectare mefientă. La o primă vedere am putea cădea pradă unei nostalgii pentru un topos inexistent al biografiei noastre, acel trecut care nu ne aparține, acel era mai bine înainte. Însă artista ne semnalează că nu putem rămâne suspendați într-un adevăr al afectului nostaglic, adevăr ce ocultează celelalte manifestări ale trecutului : faptul că România și-a dezvoltat infrastructura în regimul comunist-ceaușișt și totuși acesta nu poate fi recuperabil în totalitatea sa constituie două afirmații contrarii ce sunt la fel de adevărate pentru poziția din care Ruxandra Mărgineanu își explorează propria afectivitate.
Există deci o dimensiune critică a reprezentării, ce se chestionează cu propriile sale mijloace. Reprezentarea care se înstrăinează de sine. Am putea denumi această dimensiune drept dimensiunea generativă a reprezentării. Însă există și o dimensiune acțională a reprezentării care nu doar că se deplasează ci se și depășește pe sine. Nu lăsăm să se înțeleagă ca prima dimensiune ar fie mai puțin angajată sau participativă decât a doua.
Dimensiunea acțională reiese din performance-ul intitulat uat dă fac rumenia???, unde Ioana Mihai ironizează derapajele din contextul politic al României în 2024. Decizia Curții Constituționale de a dispune renumărarea voturilor, în ciuda unui climat național marcat de extremism și instabilitate, reflectă o ierarhizare care limitează vocea cetățeanului. Pentru a critica absurdul situației, artista a creat performance-ul în care distribuie buletine de vot false în spațiul public, ironizând intenția și metodologia controversată a renumărării. Demersul de referințǎ a avut disfuncționalități evidente: lipsa observatorilor independenți, inexistența unei filmări oficiale și sacii de voturi găsiți nesigilați corespunzător. În ciuda acestor nereguli grave, Biroul Electoral Central a continuat procedura fără măsuri suplimentare, contribuind și mai mult la alienarea față de scena politică. Lucrarea evidențiază fragilitatea mecanismului electoral și efectul de înstrăinare asupra cetățeanului, redus la un simplu observator pasiv al propriei excluderi. Actul simbolic al distribuirii acestor buletine false devine o formă de rezistență artistică, atrăgând atenția asupra problemelor structurale care perpetuează lipsa de încredere în democrația românească. Gestul artistei este acela al unei deturnări acționiste menite să recâștige simbolic statutul cetățeanului de participant direct în viața politică. Orice efort de a obscuriza procesul electoral, și de a reduce accesul la informare doar la o categorie exclusivă este invalidat de plasarea în plină stradă a unor saci cu voturi false de către artistă.
Dacă lucrările lui Radu-Mihai Tănasă propun o interogație asupra statutului pe care îl au ideologiile în procesul de mitologizare a trecutului, lucrările Ruxandrei Mărgineanu propun o critică în fața blocajului afectiv-nostalgic generat de întâlnirea cu aceeași mitologizare a trecutului. Edulcorarea reprezentărilor avansului tehnologic al statelor socialiste, mascând competiția pentru înarmare între Vest și Est, trimite la o formă de socialism futurist-fantastic, spațiu de interogație comun pentru cei doi artiști. Însă în vreme ce colajele vizuale ale lui Radu-Mihai Tănasă anunță umplerea unui loc absent ce așteaptă viitorul ce stă să vină, colajele video ale Ruxandrei Mărgineanu anunță dislocarea către Acum, sau în limbaj fenomenologic, prezentificarea, unui loc absent ce a fost cândva prezent (pentru bunicul său), dar care nu a existat de fapt niciodată pentru artistă. Eforturile celor doi ne sugerează că orice reprezentare este de fapt o re-prezentare, adică o diferențiere critică a ceea ce se prezintă, acel ceva ce nu poate fi receptat prin imitație, ci recreat, adică modelat, deplasat, dislocat. Gestul Ioanei Mihai trimite de altfel tot la o formă de deplasare, dar de data aceasta performativă : deplasarea unor obiecte dintr-un loc ascuns, neștiut, care poate fi înlocuit cu un anumit spațiu mental al fricii și al afectelor viscerale, într-un loc concret, accesibil oricărui trecător, un loc ce semnifică vizibilitatea imediată a suprafeței, care din suprafață fizică devine o suprafață politică. Se instaurează o etică a ceea ce am putea numi drept politicile tactile, a vota nu înseamnă doar a vota pe cineva, ci a atinge o suprafață materială, a o ștampila, pentru a genera straturi ale dorințelor, ale drepturilor, ale obligațiilor cetățenești și ale acțiunilor reformatoare. A vota înseamnă a idealiza și a cartografia.
Tocmai de aceea putem afirma că cei trei artiști ne amintesc în moduri diferite că politica nu poate fi altfel decât terestrială, iar atunci când ea se transformă în pură retorică și uită de propria sa materialitate, arta este chemată să o readucă la sol. Să transformăm locul în care ne aflăm într-un apartament al artei în care politicul să își poată face loc pentru a ateriza : ROMANIACORE, Apartament 6, Afect – Reprezentare – Dislocare/Deplasare – Participare – Acțiune !
Ioan Coroamă este pasionat de limbaj(e). Scrie și traduce poezie și texte filosofice. Practica sa caută modelarea unor cîmpuri relaționale trans-mediale prin întâlnirea dintre sunet, text și imagine. Este interesat de cercetarea sonoră și muzica electronică, folosind poezia ca mediu de tranziție între spațiul acustic și cel vizual. Licențiat în filosofie cu o teză despre ontologia procesualistă, actualmente este masterand în cadrul programului de medical and environmental humanities al departamentului de filosofie al Universității Bourgogne, Dijon. Debutul său în poezie, Colectiva, a apărut în 2022 la OMG Publishing House.
Ioana Mihai este o artistă vizuală emergentă care își desfășoară activitatea în București, România. Aceasta dezvoltă teme cu dimensiuni sociale și culturale, având ca scop creșterea gradului de conștientizare a preocupărilor comunității în care activează. Practica ei presupune modelarea ideilor în forme și tehnici multidisciplinare.
Experiența personală joacă un rol central în parcursul artistic al Ruxandrei Mărgineanu, încercând să dezvolte subiecte atât din amintiri, cât și printr-o analiză obiectivă, provenind din cultura și aspectul României din timpul și după regimul comunist. Fiind la începutul carierei, caută să exploreze cât mai multe tehnici, iar în prezent are un interes pentru animația tradițională și tipografie, cu ajutor cărora cercetează elemente diferite din Europa de Est într-o manieră neutră, fără să își asume un rol critic sau acuzator.
Radu-Mihai Tănasă își definește practica artistică actuală în jurul ideii de disforie culturală, văzută dintr-o poziționare autoetnografică, diasporică, est-europeană/balcanică. Folosește o metodologie interdisciplinară bazată pe video, performance, desen și muzică pentru a crea instalații media captivante care acționează ca portaluri către lumi alternative, în care publicul și artiștii deopotrivă sunt invitați să-și imagineze o lume dincolo de limitările actuale impuse de cultură și ideologii, dincolo de inhibiții și prejudecăți. AP.6 este un grup de tineri artiști ce explorează din multiple perspective atmosfera anilor 2000 prin interpretări vizuale multimedia. Ei se concentrează pe o abordare critică și reflexivă utilizând forme personale ale memoriei afective nu doar pentru a reconfigura atmosfera anumitor perioade, ci și pentru a aduce în prim-plan anumite aspecte pe care membrii le au în comun. Membrii grupului sunt Radu-Mihai Tănasă, Ioana Mihai, Pansy (Alexandra Tîrpescu), Marean (Marian Stavarache), Ruxandra Mărgineanu și Cristiana Ursache.
Recent Comments