Galeria Annart vă invită joi, 4 aprilie, la vernisajul expoziției Jurnal de Atelier semnată de Mircea Maurice Novac.

Mircea Maurice Novac, pictor important al generației optzeciste, imun la trendul cotidian de provocare a unei incisive vizibilități facil-agresive  în spațiul public, a preferat întotdeauna să expună rar, fiecare dintre ieșirile sale în public, fiind îndelung premeditată. Deși este unul dintre artiștii pentru care munca zilnică în atelier reprezintă un program de viață, prezentarea acestei „producții” este realizată doar atunci când pictorul este sigur că a găsit relația perfectă între piesele pe care vrea să le expună și spațiul unde vor fi expuse. O expoziție trebuie să fie asemenea picturii sale, asemenea naturii sale, perfecționiste. Totul este atent studiat, de la calitatea pânzei, șasiului și a pigmenților până la tipul de înrămare, de panotare.

Acest ritm a fost, în mod explicabil accelerat totuși în ultimii ani datorită intenției sale ca lansarea Albumului de autor, recent realizat, în condiții grafice deosebite, să fie însoțit de două evenimente cu caracter muzeal care să poarte această amprentă. Mă refer la cele două expoziții intitulate „Retrospektiv” făcute la Muzeul Național de Artă din Iași (2021) și Muzeul de artă Craiova (2023-2024). Ambele manifestări deși, în mod premeditat au purtat același nume, au conținut lucrări, în majoritatea lor, diferite. Opțiunea pentru cele două prestigioase instituții a fost determinată de faptul că la Iași a expus în premieră iar în ceea ce privește Craiova, artistul ar putea afirma asemenea lui Brâncuși că „aici s-a născut a doua oară” pentru că tinerețea ca și debutul său artistic sunt  legate de acest loc.

Actualul proiect expozițional, Jurnal de atelier conține lucrări gândite pentru spațiul galeriei Annart realizate în acești ultimi ani, unele dintre ele fiind prezentate acum în premieră.

În acest sens putem vedea pe simeză câteva dintre piesele mari care poartă în mod evident amprenta demersului său integral analitic cu incursiuni rafinate în problemele reprezentării și ale granițelor percepției. Pictura sa actuală este bine sincronizată cu peisajul artistic contemporan al Noului Realism, împărtășit mai puțin de colegii săi de generație și mai mult de exponenții ultimului val. Ceea ce îl individualizează totuși de aceștia este modul de raportare la actul de creație. Dacă generația tânără cultivă o „secularizare” a sentimentului încercând programatic o obiectivare față de motiv, Mircea Novac, dimpotrivă, caută acest tip de implicare care îi facilitează accesul la „ trăire” sau, mai curând, la ambiguitate şi misterul ei.

Convenționalitatea unor rețete compoziționale de factură clasică este subtil redefinită în sisteme de reprezentare unde spațiul bidimensional cu formulele sale prestabilite sunt reformulate de artist cu precauția dar și voința de fi mereu inovativ în evocarea constructivă a imaginii și în echilibrul de ansamblu al lucrării. El nu distorsionează însă convențiile de ordin estetic de dragul inovației, nu pune la îndoială limitele disciplinei ci propune rafinate alternative de recompunere a suprafeței care să-i poarte amprenta.   

O atenție specială merită și cel mai recent corp de lucrări ale sale în sensul că, aici putem identifica o  schimbare nu doar de ordin formal- tramă, dimensiune, paletă cromatică ci în sensul unei noi dezvoltări a gândirii sale plastice.  Cele câteva piese din această serie mă impresionează nu prin dimensiunile lor „strategice”, nici prin apariția personajului înger sau a pescărușului adus în prim planul compoziției, ci mai ales datorită unei relaxări care se simte cel mai bine în libertatea tușei, în felul relaxat în care este așternută.  Am impresia că aceste piese, mici ca dimensiune sunt executate fără constrângeri stilistice, fără subtilități doar din  bucuria de a picta. De aceea, probabil că primul impact, pe care nu am reușit să îl depășesc nici acum este acela al apropierii lor de pictura de senectute a lui Corneliu Baba unde emoția, starea aceea primară, aproape fără gând  are și un bun efect terapeutic. Este probabil un timp privilegiat pe care orice artist și-l rezervă într-un anume moment, ca să se „joace”, …„pour le connaiseurs”.

 Poziționarea sa în metisajul atât de divers al artei contemporane românești este una de anduranță, ea aparținând, oricât ar părea de surprinzătoare afirmația, unei forme tacite de protest. Într-un peisaj dominat de conceptualisme, minimalisme și alte  neoavangarde, unde adesea conceptul teoretic este  mai important decât imaginea, Mircea Maurice Novac pledează pentru o artă tradițională formulată pe criterii de gândire și de sensibilitate plastică contemporană.

 Cătălin Davidescu

Galeria AnnArt a fost fondată în 2011, din dorinţa de a spori vizibilitatea artei contemporane în România şi pentru a sprijini artiştii în consolidarea unor cote de piaţă autentice în ţară şi în străînătate. Portofoliul galeriei reuneşte deopotrivă nume sonore de artişti consacraţi precum Ştefan Câlţia, Sorin Ilfoveanu, Vladimir Şetran, Paul Neagu, Francisc Chiuariu, Gheorghe Fikl, Dorin Creţu, Florica Prevenda, Mircea Roman, sau Virgil Scripcariu dar şi tineri artişti emergenţi precum Constantin Rusu, Andreea Albani,  Ioana Nicoară, Andrei Mateescu, Maia Ştefana Oprea, Ioana Pioaru,  Matei Avramescu sau Andrei Tudoran.  Galeria, împreună cu Fundaţia AnnArt, publică o serie de cataloage critice despre opera artiştilor din portofoliu şi acordă anual un premiu destinat tinerilor artişti, desfăşoară un program de educaţie de artă pentru tineri şi face lobby pentru prezenţa artei în spaţiul public prin programul Arta la Verde. Situată pe strada Andrei Mureșanu nr. 1, galeria se află la parterul cu mică grădină al unei clădiri din anii 1920.