Dacă privim dintr-o perspectivă europeană, Bienala de la Satu Mare este, în acest moment, cel mai valoros „produs” artistic pe care orașul nostru îl propune. Prin Bienală, întreg spațiul citadin dobândește o identitate distinctă și iese de sub cupola unor viziuni tributare vechii orânduiri egalitarist-comuniste. De exemplu, în Satu Mare a avut loc prima Bienală din lume care a avut ca subiect pandemia de coronavirus. Tot prin Bienala Alb-Negru, Muzeul de Artă din oraș a ajuns să fie partenerul unor expoziții care s-au desfășurat în New York, Heraklion și Viena. Prin intermediul acesteia, au ajuns în oraș câțiva dintre cei mai reprezentativi artiști ultra-contemporani și, cu puțină inspirație, prin el vor mai fi expuși și alți asemenea creatori.
Pandemia a mutat definitiv atenția de la artefact la artistul care îl produce – la notorietatea și viziunea lui. Nu greutatea „pensulației” dată de semnătură pe pânză, carton, hârtie, sticlă sau beton este acum decisivă, ci – pe lângă tezele vehiculate printr-un proiect – unde, cu cine și cât a fost expus un artist. O bienală nu înseamnă doar zidurile între care sunt expuși creatorii. Bienala înseamnă arta + conceptul + notorietatea participanților (atunci când există), propusă unui public dispus să o perceapă.
Curator Luciana Tămaș
Recent Comments