Transportul este forma clinică de poetică urbană. Mișcarea mărfurilor, a corpurilor, fluidelor, cunoștințelor și informațiilor se coagulează în jurul culturii hedonismului.
Tehnologia materiei cultivă transportul, iar violența psihologică dezvoltă hegemonia călătoriei. Escapismul a rămas o formă recentă de transcendență, unde porturile și exporturile sunt terminale ale unui misticism de croazieră.
Viteza mișcării informației pune în dificultate concepte ontologice precum… dispariția. Aceasta pare a fi o amintire paleontologică, destinată altor specii, care manipulau mai organic și naiv diferența dintre vizibil și invizibil.
Formele ovoidale prezente în această expoziție amintesc de simbolul universal pe care omul îl experimentează aproape zi de zi: în conjecturi magice, în arhitectura primordială dar și cea modernă, ”în gravurile paleolitice în piatră din Rhodesia sau în viziunile profetului Ezechiel din Vechiul Testament, care vorbește despre roata din cer” (Joseph Campbell), dar și de avatarurile fotografice aflate pe crucile din cimitirele creștine. Această formă este experimentată zilnic dar mai ales în momentele esențiale ale vieții: forma pântecului și al mormântului. ”Oamenii sunt îngropați în scopul renașterii. Asta este originea ideii de înmormântare. Așezi un om înapoi în pântecul mamei pământ.”(Joseph Campbell)
Imaginile sunt deconstrucții corporale, unde transhumanismul este potențat de pandemiile recurente dar și de externalizarea ideii de bioetică în formele nanotehnologice.

Set design Elena Viziteu Ionescu & Andra Zota