Ciprian Mureșan. Nimic nu e real, dar e bazat pe evenimente care au avut loc
26.05 – 25.08.2023
Opening: 25.05, ora 18.00

Considerat de mulți o moștenire nedorită, patrimoniul artistic al socialismului realist este activat de artist prin re-enactment. Ecouri (2023), cele mai recente sculpturi ale lui Ciprian Mureșan, sunt prezentate pentru prima dată publicului în noul spațiu expozițional Aluvial.
Pentru realizarea lor, sculptorul le-a cerut modelelor să interpreteze roluri iconice ale proletarului și le-a transpus ulterior în sculpturi de hârtie. Privind rezultatul, un veritabil repertoriu de gesturi proletcultiste, ne întrebăm unde au dispărut muncitorii de odinioară? Și, în timp ce facem asta, nu ne dăm seama că – în cadrul acestei expoziții cel puțin – noi suntem cei interogați de ei. Sculpturile sunt dotate cu camere obscure, care captează prezența privitorului. În fotografiile din „creierul” lor, suntem imortalizați în timp ce ne mișcăm și ne trăim viața printre ele. Hârtia fotosensibilă expusă lung luminii reține însă prea puțin din această viață care se desfășoară în fața sa și păstrează mai degrabă imaginea spațiului gol, fără oameni și mișcare.
Există o asemănare între materialul sculpturii și cel al fotografiei. Ambele sunt foarte subțiri, asemenea unei coji de ou care dă formă conținutului pe care îl ascunde. Dacă spargi un ou alb, contrastul este uriaș între coaja fragilă și rigidă și conținutul organic, lucios, galben și moale. În cazul acestor sculpturi și fotografii, însă, pare că nu există niciun contrast, niciun conținut. Numai ecoul pare să fie martorul tăcut al realității. Există o anumită golire a istoriei în aceste lucrări. Eroul lipsește.
Seria de sculpturi este pusă în relație cu două video-uri mai vechi ale artistului, deschizând interpretarea acesteia în mai multe direcții existente în producția artistică a lui Ciprian Mureșan.
În aceeași perioadă în care în Blocul Estic spațiile de expoziție și piețele erau umplute tocmai de acele figuri eroice ale muncitorilor care sunt reperele vizuale ale Ecourilor, în Statele Unite, în 1952, John Cage compunea 4’33, o partitură în care liniștea sau, dimpotrivă, zgomotul mediului făceau muzica. În video-ul 4’33 (2008), Ciprian Mureșan a interpretat această piesă într-o uzină părăsită, unde zgomotele sau liniștea acestui spațiu ofereau și o interpretare postsocialistă a acestei piese.
Dans (2005) ne arată singurul „erou” din această expoziție. Omul, în nuditatea sa lipsită de atributele statutului social sau ale ocupației, își îmbracă treptat coaja, pe ritmurile unui șlagăr de Joe Cocker (You can leave your hat on). Când piesa se termină, el este prezentabil social, pregătit să pornească spre treburile sale.
În timpul expoziției, pereții spațiului de expunere se vor popula cu fotografiile-martori realizate de camerele obscure. Am putea spune așadar că proletarii-sculpturi realizează o expoziție în expoziție despre viața privitorilor de astăzi.
Székely Sebestyén György

În colaborare cu Septimiu Jugrestan și Paul Stoie.
Partener: Bere à la Cluj