Ca punct de pornire am început cu fotografii după locuri abandonate, clădiri părăsite invadate de vegetație pe care le abstractizez transformându-le într-o compoziție gestualistă, expresionistă.  Aceste clădiri se integrează intr-un peisaj natural și capătă foarte multă plasticitate constituind o adevărată sursă de inspirație pentru mine. Deși părăsite, nefolositoare și aparent lipsite de sens în aceste clădiri se simte o anumită încărcătură a ceea ce a fost acolo la un anumit moment dat iar acum nu mai este, consecințele absenței sunt resimțite iar natura își intră din nou în drepturi invadând spațiul respectiv deasemenea patina timpului își spune și ea cuvântul.     

Intenția mea este să sintetizez formele și compozițiile plastice pe care le-am realizat în cadrul acestui master și care reprezintă o alchimizare  a demersului meu existențial al neliniștilor mele a perioadei în care trăim pe care o resimt precum un vis în care elefanți supărați sparg podeaua de porțelan a conștiinței mele, și totuși această ,,distrugere” are ca scop reorganizarea și recompunerea mea la un nivel foarte profund și esențial.

Imagistica pe care o să o propun în această lucrare de dizertație reprezintă scenariile pe care mi le fac singură ( poate și datorită frustrării că fie nu visez fie nu-mi aduc aminte visele). Da sunt foarte prezentă în spațiul oniric al conștiinței mele și viața pe pământ îmi este oarecum necunoscută iar aceste lucrări sunt încercarea mea de socializare și colaborare cu mediul exterior mie și ideea de bază de la care pornesc este expunerea peisajului meu interior în fața celorlalți

Pe scurt conceptul este legat de expunerea sinelui meu celorlalți, nu îmi dau seama dacă acest demers este unul psihanalitic, vindecător sau este o nostalgie a comunicării totale sau pur și simplu un act masochist ori curajos (și în ciuda durerii continui să o fac ca nevoie a mea de mântuire).

În această lucrare de dizertație intenționez să aprofundez preocupările mele legate de arta abstractă. Pictez abstract deoarece sunt fascinată de frumusețea, expresivitatea și posibilitățile infinite pe care mi le oferă solicitându-mi întotdeauna creativitatea și imaginația. Deși pornesc de la un motiv real adică imaginea fotografică totuși aceasta reprezintă doar un punct de plecare pentru mine așa cum spuneam și mai sus ea îmi oferă anumite repere dar apoi mă provoacă să adaug ceva de la mine acesta fiind momentul în care creativitatea mea este pusă la încercare fapt care mă entuziazmează și mă bucură foarte mult. Dacă ar trebui doar să reproduc imaginea efortul ar fi mai degrabă unul de natură tehnică și nu unul creativ. Deși imaginile mele înfățișează un univers părăsit și gol aproape apocaliptic eu încerc să le transform într-o manieră expresivă, optimistă încercînd să dau sens unor locuri aparent lipsite de acesta.

Am ales imagini cu spații părăsite gândindu-mă așa cum spuneam și la ideea de sublimare a acestora însă și la distrugerea pe care o înfățișează și la apocalipsă acestea din urmă fiind niște concepte care mă preocupă și uneori chiar mă obsedează eu fiind o fire destul de mistică sublimez aceste dezastre încercând să mă consolez pe mine însămi cu ideea că dincolo de ele ar putea exista un paradis acesta fiind cel care în cele din urmă constituie subiectul lucrărilor mele.

Deși în aparență vorbim despre distrugere în esență vorbim despre paradis. Acest conflict este mereu prezent în viețile noastre. Dezastrele ne arată consecințele firii noastre materiale limitate adică a aparenței noastre ceea ce ne poate ajuta să devenim mai buni adică să realizăm că nu materia cea care provoacă dezastrul ci esența contează și care rezistă opunându-se oricărui peisaj apocaliptic.

Peisajul este și el prezent în fotografiile mele contribuiind la atmosfera apocaliptică a imaginii fotografice dar care este și el sublimat într-o manieră expresivă.

Atunci când avem de-a face cu un spațiu abandonat știm că înainte de a jumge așa a fost construit și utilizat de oameni care au intervenit în natură și l-au construit pentru a servi nevoilor lor însă, connstruirea unui oarecare spațiu presupune o intervenție brutală în armonia naturii  sau chiar o profanare a acesteia.

După ce nu se mai folosesc de un anume spațiu oamenii îl abandonează lăsând în urmă o ruină care urâțește peisajul natural, urban sau oricare alt context în care este plasată respectiva clădire. Abia după ce este părăsit natura îl poate invada ,,chinuindu-se” să își intre din nou în drepturi. Așa zisa dorință de civilizare a omului nu face altceva decât să strice planurile bine puse la punct ale naturii.

Pe de altă parte dezastrele naturale provocate chiar de natură distrug planurile omului, aceste dezastre se produc din cauza poluării pe care o face omul astfel, avem de-a face cu nu  conflict între omul contemporan acaparat de tehnologie, comoditate și mediocritate într-o societate stresată copleșită de deadline-uri, izolată și natură  care cuprinde și invită la o oază de liniște și armonie departe de agitația orașului.

Cu toate acestea așa cum am spus eu încerc să sublimez aceste distrugeri punându-le într-o altă lumină și scoțând la suprafață ceea ce este mai prețios în ele. Singura asemănare cu imaginea fotografică care ar putea fi observată în lucrările mele este cromatica. Am încercat să mă reduc și să mă folosesc mai mult de griuri sau griuri colorate cu mici accente îndrăznețe de culoare cu scopul amintirii unei atmosfere dezolante prezente în fotografie.

În primul capitol al lurării voi vorbi despre conceptul de sublimare prin pictură sau transfigurare urmând ca în cel de al doilea capitol să dezvolt tema legată de valente ale expresionismului abstract în pictură, estetica expresionismului și arta abstractă iar în ultimul si cel de al treilea capitol voi vorbi despre proiectul și aportul meu personal.