Marți, 12 aprilie 2022, la ora 18.00, va avea loc vernisajul expoziției de pictură și grafică “Glose retrospective” semnată de d-l profesor univ. dr. Constantin Tofan.

Evenimentul este găzduit de Muzeul de Artă din cadrul Complexului Muzeal Național „Moldova” Iași în perioada 12 aprilie – 1 mai 2022. Reprezentând o încununare a activității artistice, expoziția ne oferă prilejul să explorăm înțelesurile și să descoperim sensurile, gândurile și  emoțiile filosofiilor creative ale maestrului Constantin Tofan.

Cuprinzând portrete, peisaje, naturi statice și lucrări abstracte, colecția expusă dezvăluie lumina interioară din lumea unui boem veșnic pasionat de artă și frumos. Transpuse prin bucuria și forța creației, subiectele perceptiv active explorează înțelesurile trăirilor, transformându-le în metafore pline de sensibilitate și frumos.

Vernisajul evenimentului va avea loc pe data de 12 aprilie 2022. Evenimentul va fi prezent de criticul de artă, lector univ. dr. Maria Bilașevschi și de profesor univ. dr. Petru Bejan.

Curator: drd. Valentina Druțu.

“Constantin Tofan face parte din lumea acelor artiști care se încăpățânează să creadă în frumusețea petei de culoare și pentru care imaginea, înfățișată sub forma emoției, trebuie să aibă un efect ispititor asupra retinei, sufletului şi minții celui care o privește.

Copacul ca portret, alteori autoportret, singur sau însoțit de un întreg alai vegetal, este protogonist și prin absență, ca centru al pământului ce ne amintește de ciclul vieții: naștere, moarte şi renaștere, făcând totodată legătura cu cele trei niveluri de existență: cel al adâncimilor pământului, prin rădăcinile nevăzute dar intuibile, cel al spațiul terestru prin forma fizică a trunchiului și ramurilor şi cel al cosmosului, prin vârfurile ridicate spre lumina soarelui și bogăția cerului.

Inserția în expoziție a lucrărilor ce ilustrează portrete, siluete feminine sau ale unor sfinți, cu o fluență desăvârșită a ductului, de o descărcare aparte a materiei, au rupt aparentul serialism peisagist și au adus o nouă lumină asupra preocupărilor artistului. Pentru Constantin Tofan făptura umană, în special femeia, este la fel de fragilă precum frunzele mestecenilor și poate estomparea discretă a acesteia vrea să evoce taina din spatele feminității. Reacția artistului față de subiect este introspectivă, vizibilă în economia de gesturi, în evitarea stilizării excesive. În ceea ce privește lucrările în care predomină abstracționismul liric, se observă predilecția pentru suprafețe cromatice incitante, care nu se supun unei ordini prestabilite, raționalizată geometric ci ritmărilor libere, eliberate de constructivism.” (Maria Bilașevschi, critic de artă)

“Ca artist, Constantin Tofan pare să împărtăşească o  filosofie mai curând pragmatică, rezumată în formula care spune că ,,a fi înseamnă a lucra şi a fi vizibil”. Timpul şcolii, al atelierului al apariţiilor publice este gestionat cu eficienţă. Care ar fi “reţeta”? Consecvenţa lucrului bine făcut, dublată de o consistenţă şi perseverenţă expunere. Între temele predilect exploatate se detaşează cele figurative, îndeosebi peisajul (vegetal, colinar, lacustru), fără a fi refuzate construcţiile abstract-simbolice sau experimen­tele plastice inedite, de felul celor situate pe un subtil palier erotic. Poet al culorilor calde şi al atmosferelor tihnite, artistul se distinge printr-un rafinament componistic îndelung exersat, susţinut prin abilitatea de a alterna sau combina tehnicile şi stilurile de execuţie. Peisajele lui ConstantinTofan sunt mai curând pretexte contemplative şi reflexive; ele reconstituie nu locuri sau secvenţe din natură, ci stări de spirit, dispoziţii, tensiuni, atmosfere.

Între copacii lui Constantin Tofan, mesteacănul pare a fi protagonistul principal, nu întâmplător cunoscut drept un simbol al serenităţii şi înţelepciunii. În cadrele celor peste 30 de printuri expuse, natura pare a vorbi în locul omului. Siluetele izolate ale mestecenilor, de pildă, sugerează însingurarea, melancolia, tristeţea; copacii în noapte, proiectaţi pe un orizont albastru-selenar, trimit la armonia unei lumi ireale, idilice, parcă inaccesibile. Autorul caută un estetism discret, în care calmul naturii, liniştea, frumosul să surclaseze în relevanţă zgomotul, urâtul şi agitaţia oraşului.

Peisajele artistului se absorb în peisajul naturii; copacii din tablouri par a se confunda cu cei din fundalul nins al parcului, ,,participând” cu propria masură la splendoarea hibernală a acestuia.” (Petru Bejan, critic de artă)

Coordonator, profesor Carmen Sîrbu