Expoziția FRAME – ARANTXA ETCHEVERRIA / CARLOS CABALLERO poate fi văzută la Galeria Sector 1, de la Combinatul Fondului Plastic până pe data de 5 decembrie 2020
Liminalitatea conceptului de contur – din termenul latin limen -mĭnis […] «prag» – pare să fie punctul focal al dialecticii formale pe care o instituie expoziția de față: FRAME este întocmai ceea ce permite unui lucru să fie, deoarece a pune lucrurile în ramă înseamnă a le hotărî conturul, a crea un perimetru de sens și a le structura forma. Însă conturul își degajă întreaga putere estetică nu atunci când statuează ci lăsând deschis, murmurînd rostirea ambiguă a liniei trasate clar și decantând natura operei de artă însăși, care face constant cu ochiul către binecunoscuta complexitate a realității. Așa cum spunea intelectualul irlandez Samuel Beckett cu referire la piesa sa pentru televiziune Quad, un act teatral bazat pe o formă geometrică și pe permutarea unor mișcări regulate, este vorba despre un punct zero care permite trasarea a nenumărate traiectorii de-a lungul cărora e posibilă realizarea unui proces de cercetare și de creație continuu, ducând astfel limbajul la extrem prin intermediul unor parcursuri narative extraordinare: structuri complexe care pot fi dezmembrate și anulate, pentru a reporni apoi în cautarea gradului zero al limbajului, spre diferite combinații cromatice, diferite diagonale, interioare cât și exterioare, și noi sinteze stilistice.
Pe de-o parte, lucrările lui Carlos Caballero par să manifeste o rigoare metafizică extremă, deși inefabilul formelor destramă contururile, care par să se scufunde în fundalul pictural astfel încât chiar perimetrul lor să se dovedească mobil, și de fapt aceste pete de culoare par să se miște, aproape să se preschimbe una în cealaltă, toate urzind la unison spre a declara indescifrabilul formei. Avanscena picturală din lucrările lui Carlos Caballero, oscilând între sisteme de grile aproape formaliste, simboluri aparent expresioniste, abstracție modernistă, extravaganțe ludice și forme geometrice, este categoric una meticuloasă și reflexivă, vastă și autonomă. Prin acest proces perpetuu de a face și a desface, lucrările lui scapă încadrărilor tradiționale, creând astfel o logică proprie în care mișcările interioare urmăresc ritmuri de fiecare dată independente. Toate elementele care construiesc fiecare lucrare pot fi văzute, la rândul lor, ca un ansamblu de reprezentări ezoterice, imagini ermetice, obiecte emblematice și diagrame abstruse, toate așteptând să fie descifrate.
Pe de altă parte, dizolvarea sublimă a materiei din lucrările Arantxei Etcheverria respiră în fiecare spațiu concav, în fiecare vid creat de intensitatea materială. Lucrările ei par adevărate decrete estetice în care structura se decantează, creând în același timp referiri la mistic și ocult. Din 2013 ea a dezvoltat o practică artistică legată de arhitectura modernistă a atelierului ei din București. Fie că este vorba de pictură, de obiecte, de instalații sau de montaje video, lucrările ei sunt, fără îndoială, rezultatul unei analize adânci cu privire la geometria spațiului. Arantxa Etcheverria, analizând arhitectura spațiilor în tot potențialul ei, realizează lucrări cu măiestrie scenografică și care structurează spațiul interior precum o schemă expozițională sistematică. Arta sa nu e deloc ascetică, deși vădește, în mod incontestabil, asocieri suprematiste sau chiar constructiviste. Aceasta introduce o a treia dimensiune în compozițiile ei, astfel încât ele apar mai ales ușor în relief, sau cu anumite suprapuneri de grile care au renunțat la relația lor cu peretele ca să se regăsească pe podea.
Domenico de Chirico
Milano, 2020
*
fotografii Lucian Muntean
*
Susține activitatea Modernism.RO printr-o donație.