Pudendum femininum,
“Femeilor le place atenția care, de multe ori vine dintr-un eu cam nesigur pe el” – vorbe culese de la o discuție cu un psihoterapeut. Evident că bărbații sunt bine în sine și fire, ei nu doresc atenție și validare. “Băieții nu plâng”.
(Re)analizandu-și propriul Eros, sexualitea și/sau neîmplinirea ei, calmul, luxul sau sărăcia, voluptatea propriilor trăiri, cele treisprezece artiste revizitează arhetipul, eterna temă a Psyche-ului/erotic printr-o viziune femeiască, feminină, feministă.
Autoerotismul condamnat atâtea secole, erotismul sever, conceptual aproape, reflexiv, senzualitatea viței de vie din tulpină căreia se nasc nimfele – păcătoasele lui Bacchus, penisul și lungimile lui cu campionate, intersex sub aripa lui Hermes și a Afroditei, egoticul, BDSM, alteritatea, povestirea fantasmei și colajul, stricăciunea, nerușinarea. Întrebările pot fi: ce este frumos, ce e drept și ce e chic? Ce e dezirabil? Contextul social, #metoo, “balance ton porc!”, feminismul academic, feminismul protestatar pun nume frustrărilor și îndelungii răbdari! Ce s-ar mai putea propune după Cântarea Cântărilor? Dezinhibiția, nerușinarea sau negarea ei, gang bang, lupoaica Alpha sau cuplul de pinguini Imperiali pentru că… orice este permis (oare?). Ne asumăm noi plenar trăirile, fantasmele, putem fi femeie fântână, inorog, transgender, supraviețuitoare, urâtă, grasă, libidinoasă, anorexică, plictisită, sau fără vlagă și lipsită de curaj (c*e)? Yes we can!
Doamnele (b)ovariene folosesc săruri aromate și oțet pus pe batiste brodate, Luceafărul de seară e simbolul romantismului pentru fetițe – eromantismul, Labias. Ftizie feminină, tea corner, sex anal, hardcore, plutește în aer un iz de boală, ne sugrumă vanitatea sau locurile comune, feromonii, magnifice secreții; toate se întâmplă într-o după-amiază de joi când e prea cald. Or fi atunci cele trei ceasuri rele ca într-o vrajă?
Aflăm continuu ce e voie și ce nu, ce e vulgar sau ce e suav, vai veselia, vai entuziasmul, vai debordarea de energie! E prea voluntară. E (aproape) nonbinară, sexualitate ei e împlinită, dar lipsește văpaia, vaginism, frigiditate, impotență, sexte, porn revenge, mutilarea genitală a femeii, infibulația, pantalonașii prea scurți, iar peste toate se așterne văpaia serii din vara Covid 19. Hărnicia, roata zimțată, tracțiunea motorului cu abur, sex pe pereți, pe catifea, pe cer, pe Calea Lactee, într-o gaură neagră se află cuvintele de aur, stop cadre, frame/no frame, voință, abandon, plajă grecească cu oi ca în vremea lui Ulise prins în vizorul lui Polifem, Penelopa așteptând în eternitate, Venus din Willendorf și iar trăirile feminine și vai, și ah neîmplinirile noastre! Muntele lui Venus, mons Afrodita, “Venere și Madonă”, autosatisfacere pe nori, dildo-uri și mașete, sunete, contururi, femei foarfece, cunilingus, fist f*, desene prin note plutind prin planuri paralele muzeului, sunt toate dansurile executate de Ana, Anca, Angela, Beatrice, Cristina, Elena, Lumi, Magdalena, Mirela, Nona, Raluca, Sabina, Selma.
“Nu există nici o modalitate de a face un desen – există doar desen” afirmă Richard Serra într-un interviu. Desenul a încetat să funcționeze sub dictatura convențiilor tradiționaliste – schița și a devenit mediu de reprezentare artistică de sine stătător.
Dacă în desenul tradițional nu procesul creației interesa, sensibilitatea contemporaneității noastre post adevăr e atentă la ansambluri conceptuale și așezări în spațiu, altul decât al galeriei și/sau muzeului. În viața reală.
Apelului meu de a ne exprima gânduri, emoții, idei prin desenerosuri au răspuns surorile de trib: Ana Chiorean, Anca Boeriu, Angela Bontaș, Beatrice Anghelache, Cristina Iacob, Elena Andrei, Lumi Mihai, Magdalena Pelmus, Mirela Traistaru, Nona Șerbănescu, Sabina Ulubeanu, Selma Dragoș și cu mine. Le mulțumesc pe această cale.
Raluca Ilaria Demetrescu
Vă rugăm ca atunci când vizitați expoziția să păstrați normele de siguranță!
Evenimentul nu este recomandat copiilor sub 18 ani.
Recent Comments