Un interviu cu artistul Sorin Giurgea stabilit la Londra, Marea Britanie.

*

Știm că români de toate profesiile trăiesc și lucrează în străinătate. Fiind departe avem puține șanse să-i întâlnim și să vedem ce fac. Putem afla totuși; tehnologia reduce distanța. 

*

I-am adresat câteva întrebări pictorului Sorin Giurgea, care a avut amabilitatea să răspundă și să ne arate ipostaze din atelierul său, prin câteva fotografii din arhiva personală.

1. Spuneți-mi câteva repere biografice. Când și unde v-ați născut? De cât timp ați plecat din România? Pictura e o preocupare mai veche, din copilărie sau ați descoperit-o mai târziu?

S-a decis să apar pe meleaguri românești pe 2 februarie 1978. Am crescut la țară, într-o localitate la doar 3 kilometri de Onești, județul Bacău. La țară nu îți lipsea inspirația, nu aveai cum să o ratezi. Animale, păsări, câmpuri de toate culorile pe parcursul anului. Era totul magie. Magia asta trecea repede. Când să te înveți cu verdele de primăvară, venea iarna și mai dădeai o pagina.

Mi-a plăcut desenul de mic, pictam în acuarela aia decolorată pe care trebuia să o pui în apă cu câteva ore înainte de a o folosi să se poată dizolva. Nu am avut timp mult de artă, erau multe de făcut pe lângă casă. Sculptam mai mult, inventam jucării. Îmi amintesc că pe la 10 ani am sculptat un bust, Buddha și o barcă. Îmi plăcea să și desenez; când aveam timp desenam în special peisaje sau copaci. Și astăzi când simt nevoia de o pauză sau o trecere, desenez un copac și mă văd ca într-un film pe pânză, simt de parcă l-aș planta atunci.

2. Pictura este o activitate de hobby? O faceți din perspectivă estetică, decorativă sau e o preocupare mai personală, mai profundă?

Pictura în ulei și acrilice o fac de vreo 7 ani. Ajuns în Londra, nu vorbeam limba engleză deloc iar această limitare de exprimare m-a făcut să devin foarte irascibil, agitat. Frustrarea asta a fost într-un fel benefică, determinându-mă să îmi focalizez energia pe altceva. Aveam întotdeauna un creion sau un pix cu care schițam pe orice aveam la îndemână: agenda, ziarul pe care îl citeam pe metrou în drum spre munca sau șervețelele de masă. Atunci a fost momentul în care soția mi-a cumpărat câteva pânze și culori și am început să pictez. Prima data am pictat un trandafir, după aceea câteva peisaje marine. Mi-am dat seama că de fapt culorile pe pânză erau un tratament, descoperind astfel că arta este cel mai bun terapeut.

3. În demersul creativ ce vă inspiră mai mult? Ceea ce se întâmplă în jur, mediul și experiențele din viața cotidiană? Sau trăirile interioare, sentimentele și emoțiile trăite?

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care l-am descoperit că poți să le faci prin artă este să asculți oamenii, să le absorbi durerea sufletească, să o pui pe pânză și să placă. Așa am început să pictez abstract. Sunt oameni care au o încărcătura negativă, durere sufletească, emoții… Eu le adun și le modelez acolo pe pânză până când rămân gol, la propriu. Îmi place să pictez gol, îmi place să îmi folosesc mâinile să amestec culoarea, îmi place să simt culoare pe corp. Este ca atunci când scrii cu stiloul și te murdărești de cerneală.

La început a pornit ca un hobby, dar pe parcurs și cu susținere am decis să îl transform, să lucrez la el mai mult, să-l fac prioritar.

4. În ce zone ale artelor vă găsiți eventuale surse de inspirație? În literatură, film, muzică sau în artele vizuale?

Consider că în abstract poți să ascunzi mesaje, îl poți face să devină o ghicitoare cu 1000 de interpretări. Muzica mă ajută mult pe parcursul creației. De la clasică la rock, totul în funcție de energia pe care trebuie să o descarc pe pânză.

5. Frecventați expoziții, galerii și muzee? Ce anume vă place?

Am plecat din România din 2001. Până a ajunge în Marea Britanie am trăit experiențe de tot felul, fiecare având un aport în definirea stilului meu. Trăind în Londra am avut ocazia să particip la tot felul de activități artistice, să văd multe expoziții, să vizitez muzee. Este o capitală unde poți să admiri arta, poți să te hrănești cu arta din jurul anilor 1000 până în prezent.

6. Vă întâlniți cu alți artiști, alți pictori? Țineți legătura cu artiști români?

În 2016 am avut plăcerea și norocul să lucrez la Tate Modern. Am trăit un sentiment de bucurie și de mândrie enorm că am putut face parte dintr-o echipă ce a lucrat la realizarea noii aripi și anume la construirea clădirii Blavatnik Tate Modern – ce a fost deschisa publicului în iunie 2016.

Urmăresc și încerc să ajung la expozițiile artiștilor români care expun în Londra și sunt foarte mândru că îi întâlnesc. Știu că este foarte greu să ajungi să ai o expoziție chiar și de grup dar știu că avem artiști cu potential, care reușesc să pună arta românească acolo unde îi este locul. Am câțiva prieteni artiști români cu care mă văd frecvent și schimb idei. Nu este ușor, mai ales într-o țară cum este Marea Britanie. Îi văd cât de mult muncesc, cât de mult se întrec să arate că România are artă bună și de calitate.

7. Aveți un artist favorit, care vă place în mod deosebit?

Pablo Picasso este unul dintre artiștii mei preferați. Sunt fascinat de povestea lui. Încerc să merg cât de des îmi permit la expozițiile făcute pentru el. Am vizitat deja de două ori orașul său natal – Malaga. Vibrația orașului te inspiră, de fiecare dată când merg în concediu acolo vin cu bateriile încărcate și idei pentru noi proiecte.

8. Unde au fost expuse lucrările d-voastră și când? Mai aveți în plan noi proiecte, teme la care să lucrați sau expoziții la care să participați, dacă se mai așează lucrurile după pandemie?

Îmi amintesc că la prima mea expoziție în Marea Britanie începuse defăimarea românilor și lupta pentru Brexit. Pe 25 iunie 2014 a avut loc prima mea expoziție: White Space Gallery – Creativation Chelsea, o galerie de pe Fulham Road. Atunci a fost momentul în care am trăit repulsia unora veniți să îmi vadă lucrările, când le răspundeam: “sunt din Romania!” Au fost însă și voci ce mi-au admirat lucrările și m-au încurajat. Acest lucru m-a ambiționat teribil să merg mai departe și să pictez în continuare.

A doua expoziție a venit după vreo 4 ani. Am ezitat tocmai din cauza gustului amar lăsat de prima experiență cu publicul “nemulțumit” de originile mele. Nu mi-a fost niciodată rușine să spun că sunt român și nici nu am ezitat să răspund cu mândrie ori de câte ori am fost întrebat acest lucru. Expoziția a avu loc în Londra la The Brick Lane Gallery fiind o expoziție exclusiv pentru pictura abstractă.

În mai 2019 am fost invitat să particip la o expoziție de grup cu artiști români, eveniment intitulat “Pictori români rătăciți prin Paris”. A fost o deosebită plăcere să mă întâlnesc cu oameni pe care deja îi cunoșteam și în același timp să leg prietenii noi.

9. Cum ați trăit perioada aceasta în care au fost impuse izolarea și restricții de circulație? Ați avut timp să pictați? Ați lucrat ceva?

Pandemia chiar nu m-a ținut închis în casă deloc, a fost mai mult un moment de respiro pentru mine. Am și pictat, nu cât de mult mi-aș fi dorit, dar totuși nu m-a oprit. Am continuat să fiu prezent pe rețelele de socializare și am participat la proiecte desfășurate online: Artbox.Projects.

Primul proiect online a fost Artbox.Project Barcelona în perioada 18-22 martie 2020. Din cauza pandemiei însă acest eveniment a fost reprogramat pe 15-19 octombrie 2020. Picturile înscrise în proiect vor fi derulate pe monitoarele galeriei din Zurich oferind astfel o platformă extinsă de vizionare, nu doar în mediul online.

Al doilea proiect este Artbox.Project Zurich ce se va desfășura în cadrul Swissexpo pe perioada 20-24 august 2020.

10. Considerați că arta poate funcționa și ca o terapie?

În artă consider că totul e posibil, important este să vrei și apoi să pui în practică.

*

Îl puteți urmări pe Sorin Giurgea pe:

web site: https://www.sorinarts.com/

Instagram: https://www.instagram.com/sorin_giurgea/

facebook: https://www.facebook.com/Vasile-Sorin-Giurgea-583019735130448/

*

fotografii arhiva personală Sorin Giurgea