Expoziție Theodor Grigoraş „DESCĂRNARE” @ ETAJ – artist run space, București

„DESCĂRNARE” // Theodor Grigoraş

Descănarea este procesul de curăţare a oaselor prin îndepărtarea succesivă a straturilor de țesut nefolositoare.

În același fel, printr-o descărnare metaforică, artistul identifică şi lucrează cu realităţile propriilor lumi. El sapă pentru a găsi imagini şi teme care nu ajung ușor la suprafața psihicului, în straturile superficiale ale conștientului.

Lucrările expuse în „DESCĂRNARE” reprezintă mărturiile eforturilor de căutare. Ele au prins formă în atelier, în faţa ochilor, după îndelungi căutări și scurte momente de inspirație. Expoziţia „DESCĂRNARE” nu își propune să ierarhizeze valoric conținuturile descoperite în straturile superficiale sau în cele adânci ale psihicului. Satisfacția și curiozitatea au generat actul descărnării și au condus către definirea formală a lucrurilor descărnate și vizibile acum în contextul spațiului de la ETAJ modelat și reformat prin același proces al descărnării.

Săpând tot mai adânc și înlăturând fiecare strat de ţesut psihologic, la început realități firave şi efemere, prin etapele finale ale „descărnării” se ajunge treptat la atingerea miezului cel tare, la centrul imuabil, la schelet, la forma dură a ideilor, la ceea ce poate fi perceput afectiv și senzorial.

Dincolo destructura osoasă, dincolo de perceptibil, lucrurile intră cu totul în abstract, devenind ocean infinit de formă și de conţinut, totul și nimic. Astfel, capetele de drum sunt şi colac de salvare din faţa abisuli. Deși nu oferă mereu răsplata aşteptată, odată curăţat osul complet, nu îţi mai rămâne decât varianta de a o lua de la capăt cu un nou proces al descărnării.

Omul poate trăi o perioadă cu conștiința concentrată într-un singur strat de înțelegere a lumii, sau, poate trăi concomitent într-o multitudine de straturi, ca într-un întreg unitar, cu produsul descărnării și procesul acesteea totodată. În „DESCĂRNARE” lucrările au fiecare în parte realități ale unor lumi proprii, dar totodată, se așează și se leagă una de alta, formând un singur context existențial, cel al procesului, al faptului de a fi în timp și spațiu. „Carnea”, substanțele psihicului, deși nu ne sunt palpabile, își fac totuși simțită prezența. Locuirea în lume implică și locuirea în propriul corp și mai ales impune stabilirea unor legături introspective dintre eu și locașul eului. Astfel, explorarea psihicului individualității și a colectivității se oglindește în nevoia de explorare fizică, în structurile materiale ale lumii,prin eros și prin thanatos.