Un punct, doua cercuri
Ioan Burlacu, Dragos Burlacu
vernisaj joi 6 iunie 2019 ora 18, Galeriile Karo, Bacau
Locuri familiare sau capul de porumbel?
Sunt aspecte care au relevanţa lor, mergem înspre detaliu cât mai des şi încă puţin, compunem sau des-compunem, ca parte ori ca întreg, urmărind serializarea dar mizând întotdeauna pe accident. Drumul de acasă la atelier. Capul de porumbel ca element esenţial într-un parcurs de fiecare dată altfel, câţi merg pe jos şi câţi pe “picioarele” altora, cât de mult ar trebui să te deplasezi ca preambul, pregătire pentru începerea lucrului, rememorare apoi a motivelor întâlnite. Ce consideră pictorul important să aleagă, după ce criterii se ghidează atunci când deosebeşte aspectul particular pe care alţii nici nu l-au luat în seamă? Cum se face că doi artişti foarte apropiaţi desigur, atât de altfel în mai tot au ajuns să fie? Studiul faţă cu reveria, metoda alături de improvizaţie, expresivitatea fluidităţii uleiurilor potenţată de aluzii la materiale găsite. Pe bicicletă sau cu maşina, cafeaua slabă pe care doar poezia o va îndulci, detaşarea şi entuziasmul în măsuri egale, atât cât trebuie, nimic în plus. Dragoş Burlacu: pictură cu suprafeţe netede, apăsări nestăpânite, culoare îmblânzită de griuri, ţinută într-un fragil echilibru controlat în permanenţă de tensiuni create în puncte vulnerabile. Atingerile mătăsii întrerupte ferm de rugozităţile pastei, pasaje subtile acoperite aproape cu tptul sub dominatoare treceri abrupte, clipa împrejmuită cu gard, dezvelită apoi în faţa tuturor fără ascunzişuri. Ioan Burlacu: hârtia ca suport cu trimiteri discrete la volumele obiectelor sale, monocromii cu accente muzicale, adăugiri de tot felul. Prim-planuri, anatomii, bestiare, stilizări, metamorfoze sunt doar câteva propuneri luate aproape la întâmplare din materialul selectat, o privire îngăduită asupra lucrurilor importante sau mai puţin iubite, expoziţie a tuturor denumirilor posibile. Care s-au spus ori nu s-a îndrăznit, lumi descrise aşa cum autorii le-au văzut ori le-au dorit. Privitorului îi revine sarcina de a se cufunda în acest dialog, de a naviga între cele două maluri apropiate -indepărtate, să fie poet dar şi om de ştiinţă, nimeni nu-i va da formula de înţelegere fiindcă nu e una singură, fiecare va trebui să o descopere pe cea care I se potriveşte. Locuri familiare sau capul de porumbel?
Recent Comments