Vineri, 14 decembrie 2018, ora 18.00, la Borderline Art Space se deschide Videonale on Tour, o expoziție care prezintă 6 lucrări video care au făcut parte din festivalul VIDEONALE.16. Lucrările video, curatoriate de Tasja Langerbach, directorul artistic al Videonale Bonn din 2012, au mai fost prezentate și în cadrul Athens Digital Arts Festival, în mai 2017.
VIDEONALE.16 – festival de artă video – a avut loc la Kunstmuseum Bonn, în Germania, în perioada 17 februarie-2 aprilie 2017, iar tema expoziției din acel an a fost „PERFORM”. Festivalul Videonale a fost fondat în 1984 în Bonn, Germania, iar de atunci se desfășoară la fiecare doi ani. Este unul dintre cele mai vechi festivaluri de artă video din Europa, cu un interes special pentru artiști internaționali, tineri și emergenți.
În formele sale timpurii, performanța (en. performance) ca gest artistic era un act de eliberare – o respingere a modelelor și așteptărilor instituțiilor artei consacrate. În prezent, performanța nu mai pledează atât pentru libertatea de exprimare, cât pentru necesitatea acțiunii. Fie prin interacțiunea permanentă cu dispozitive digitale, prin care rămân urme ale noastre; sau prin presiunea constantă resimțită de indivizi de a se expune online și de a se optimiza ca subiecți din punct de vedere economic – în toate aceste feluri, fie conștient sau inconștient, viețile noastre au devenit performanțe în desfășurare. Mișcările noastre iau din ce în ce mai mult forma unor expuneri coreografice în spații publice, asupra cărora avem doar un control limitat.
Randa Maroufi (Franța), Le Park, 2015, 14:00 min
În filmul Randei Maroufi, Parcul, un cadru lung poartă privitorul printr-un parc tematic în paragină din Casablanca, acolo unde întâlnește o variatate de oameni tineri într-o serie de scene foarte fluide. Se fac trimiteri dese la violență și brutalitate, care însă rămân ascunse privirii (Josephine Halbach).
Lotte Meret Effinger (Germania), Surface Glaze, 2015, 7:50 min
Una după alta, o serie de picioare, genunchi, gâturi, guri, mâini și alte părți ale corpului apar pe ecran, formând un tablou corporal suprarealist. Privitorul se așteaptă ca fragmentele să formeze o imagine completă a întregului corp, dar ele rămân în mod straniu abstracte, asemănătoare cu niște obiecte individuale. (Joana da Silva Düring).
Stefan Panhans (Germania), Freeroam À Rebours, Mod#I.1, 2016, 16:13 min
Filmul pleacă de la diverse lacune de comportament ale unor avataruri din jocurile video. Aceste „scenarii eșuate” sunt recreate de dansatori și performeri, care urmăresc secvențe de mișcări coreografice pe decoruri împrumutate din jocurile video, cu mișcări aferente ale camerei de filmare. (Anne Greb)
Julia Scher (SUA), lip sync 2015, 2015, 3:47 min
Lucrarea Juliei Scher confruntă sentimentele contradictorii care se nasc în fața camerelor de supraveghere specifice secolului 21- pornind de la prezentarea voluntară în fața camerei până la încercarea disperată și fără speranță de a fugi înapoi în sfera privată, departe de ochiul atotvăzător. (Marie Hunanyan)
Lucy Pawlak (Marea Britanie), We Eat the Earth / The Earth Eats Us, 2016, 16:31 min
Cele 6 personaje pe care Lucy Pawlak le prezintă într-o lumină tragicomică își povestesc fanteziile, obsesiile și partidele de sex fără obligații care consumă, dar sunt total golite de intimitate. (Sandra Reinhardt)
Susanne Wiegner (Germania), Future in the Past, 2016, 7:07 min
Animația 3D a lui Susanne Wiegner poartă privitorii într-o călătorie prin spații virtuale populate de obiecte familiare și locuri care au fost decontextualizate și înstrăinate de specificul lor. (Tamara Plempe)
Parteneri: Institutul Goethe, Videonale Bonn, Universitatea Națională de Arte București
Sponsori: Gramma, Cuptorul Moldovencei
Parteneri media: WINK, Radio România Cultural, RFI, Modernism.ro
Recent Comments