FLOTEs – Forme/Lumină/Opacitate/Transparențe/Expresie – note despre pictura Danei Constantin

Galeria Calpe, Timișoara, str. Hector nr. 1 (Bastion Theresia), Timisoara, Romania

 

Titlul generic FLOTEs (inspirat de conceptul FLOTEs – Fundamental Laws of Temporal Evolution – datorat lui Tim Maudlin, filosof al științei și reformulat/transformat în: (Forme/Lumină/Opacitate/Transparențe/Expresie) introduce o nouă etapă în activitatea artistică a Danei Constantin (inaugurată în 2016), dezvăluind un dialog inedit între linie și culoare, în care linia pare să fie (așa cum mărturisește artista însăși) „vioara întâi”, trasând direcțiile compoziționale și suprimând, oarecum, superioritatea culorii. Monocromiile practicate până acum au fost înlocuite cu jocuri subtile de culori complementare ce creează tente vibrate de griuri colorate. Efectul este de oglindire spectrală, sugerată de transparențele estompate obținute prin suprapunerile discrete ale straturilor de culoare.

Există fără îndoială o tensiune esențială între 12 IULIE și FLOTEs; parafrazând intențiile artistei, se poate afirma că în Monocromii și 12 IULIE ea căuta, prin triada Punct-Linia-Culoare, posibilitățile de exprimare (picturală) a puterii creatoare a naturii, într-un registru cromatic obținut prin suprapunere și contopire; intenția explicită era de a stimula interpretarea vizuală prin dezvăluirea conținutului picturii într-o altă dimensiune, data de dezvoltarea cromatică oglindită în adâncime. În Ciclul FLOTEs demersul este continuat, dar acum expresia plastică este legată de preocuparile construcțiilor liniare, arhitecturale ale naturii. Sinteza plastică dintre aparență și esență este intermediată de reflecția abstractă între cele două elemente plastice privilegiate: Suprafața și Linia, care (pro)vin tot din observarea directă a ritmului oferit de structurile din natură.

Interesant este parcursul evoluției ciclului FLOTEs, în care se poate identifica un prim moment de radicalizare (FOTEs I, expus pentru prima dată în cadrul expoziției DOI V la muzeul Bruckenthal în mai 2017, apoi la DOI VI în galeria Galateca din București în octombrie 2017 și ultima dată – până în prezent – la DOI VIII în galeria Muzeului de Istorie din Tărgu Jiu în februarie 2018), urmat de un moment de relaxare (FLOTEs II).

În FLOTEs I, artista pare să fi experimentat o eliberare definitivă de limitările fizice ale formelor vegetale, propunând o nouă dimensiune formală liniară, subordonată unui registru valoric, într-un discurs plastic exprimat prin calitatea raporturilor plastice caracterizate de simplificare, aprofundare și esențializare. Dialogul incitant cu partenerul său, Marcel Bunea, a ajuns deocamdată la o fericită concluzie, exprimată printr-o profundă explorare a arhitecturii interne a formei: citită în cheie formalistă, aceasta reamintește conceptul de „configurare arhitectonică” formulat în 1893 de Adolf von Hildebrand, pentru care conţinutul unei opere de artă era alcătuit din formele spaţiale în care se dezvăluie natura, afirmând că „problemele formei, așa cum apar în configurarea arhitectonică a unei opere, nu derivă nemijlocit din natură, constituind probleme exclusiv artistice”. În cazul Danei Constantin, esențiale sunt, după propriile mărturii, „preocupările formale și arhitecturale urmărind puterea creatoare a naturii”. In FLOTEs II, traseul artistei se continuă într-o manieră doar la prima vedere surprinzătoare, definit de o revenire discretă – dar fermă – la linia sinuos-organică, naturală, la o cromatică mai diversificată și la linia fină verticală (ce va deveni, sunt convinsă, o constantă a lumii formelor cultivate de Dana) străbătând ca o sevă lucrarea (constituind și un rapel la 12 IULIE/ Monocromii), dar păstrând rigoarea și esența reprezentării. 

12 IULIE și FLOTEs au în comun formatul, puțin obișnuit (cu o latura foarte mare iar cealaltă foarte mică: 225/20 cm la 12 IULIE și 225/45 cm la FLOTEs), constrângător și ofertant totodată. Pentru Dana Constantin, în mod special, acest format atipic i-a prilejuit alternarea vertical-orizontal. Astfel, la Bruckenthal, în 2017, expunerea tablourilor pe verticala foarte înaltă, în contrast cu baza îngustă, a creat efectul unor „stâlpi colorați” care deveneau, într-un fel, paznicii tăcuți ai unui locus privilegiat, distinct de spațiul fizic al expoziției.  La Galeteca și la Tărgu Jiu, artista a optat pentru expunerea pe orizontală, în blocuri compacte, masive, formând instalații picturale ce dominau și remodelau spațiul.

FLOTEs II este, în acest moment, sinteza tuturor preocupărilor formale ce au străjuit parcursul artistic al Danei Constantin, de la epurarea aluziilor vegetale la structuri cromatice dominate de linii severe și până la recuperarea unei dimensiuni organic-abstractizante.

În final, îndrăznesc să afirm că pictura Danei Constantin poate fi privită (și) ca o strategie de recuperare a unei picturi „pure” (să nu uităm ca arta abstractă, ca „proiect al purității”, a privilegiat mereu pictura) dincolo de mode și urgențe, care rămân, inevitabil, între paranteze. Ea poate fi și un răspuns la întrebarea lansată în 2010 de Hans Belting (în cartea sa Looking through Duchamp’s Door): „de ce există arta, dacă nu pentru a fi privită”? înainte de a adăuga „ce înseamnă a vedea, când arta se distanțează de reprezentarea picturală însăși?

Voi încheia evocându-l din nou pe Paul Valéry, care, în textul său despre Berthe Morisot, amintea „l’abstraction de l’artiste”, unde „la couleur lui parle couleur, et il répond à la couleur par la couleur”. Cred că Dana Constantin a ajuns la acest tip de abstracție prin și pentru culoare, ce-i vorbește și căreia îi răspunde prin compozițiile cromatice devenite pre-text și substanță primordială a aventurii sale picturale. Pe urmele lui Valéry, care definea dimensiunea existențială a lui Morisot prin „ses grands yeux”, de o atenție extraordinară la funcția de act perpetuu al privirii, voi afirma, la rândul meu, că ochii, la fel de mari, ai Danei continuă să privească concentrat realitatea pe care o vede, pentru a identifica esența dincolo de aparență. Sau, pentru a-l cita din nou pe poet: „o magică vedere/ emisie de ochi/ vremelnică ședere/ a marelui deochi” (Ștefan Augustin Doinaș).