Bogdan Mihai Radu s-a născut în anul 1979 la Sibiu. Trăiește și crează la București.

 

Bogdan Mihai Radu s-a născut în sezonul irişilor, la 2 martie 1979, la Sibiu, iar copilaria şi-a petrecut-o alături de familie, la Tălmaciu.

Câteva personaje ce furau din muzee sau colecţii private picturi foarte valoroase, pe care le înlocuiau cu reproduceri bine executate fără ca proprietarii să-şi dea seama este subiectul unui film care, la o vârstă destul de fragedă, i-a deschis lui Bogdan drumul către lumea pânzei.

Fascinat de film, împrumută tablourile bunicii şi ale rudelor, sub pretextul că are nevoie de ele la şcoală, le reproduce şi le returnează acestora fără ca vreunul dintre ei să bănuiască trucul la care recursese.

Într-un vădit contrast cu aptitudinile sale artistice, urmează Liceul CFR, îndrumat de familie. Colegiul Friedrich Müller ale cărui cursuri le frecventează, ca pedagog de recuperare, îl reapropie oarecum de zona artistică, specializându-se în arterapie. Este momentul în care începe să lucreze, ca voluntar, în diferite centre destinate copiilor cu dizabilităţi. Contaminat de naturaleţea şi dezinvoltura copiilor şi încântat de ameliorarea vizibilă a stării lor de sănătate, sub efectul miraculos al culorilor, îl încurajează să se îndrepte spre o carieră artistică.
Organizează, astfel, în 2002, prima expoziţie personală, „Trecut în umbră şi culoare”, la Casa Ille et Villaine din Sibiu, eveniment care se bucură de aprecieri din partea lumii artistice de pe malurile Cibinului.

Un an mai târziu devine membru de Fond Plastic al Filialei Sibiu a Uniunii Artiştilor Plastici şi, ca urmare a acestui fapt, participă la o expoziţie de grup în cadrul Galeriei „Atelier 35” şi prezintă la Atelier 202 din Apoldu de Sus expoziţia personală cu titlul „Reflexii.”

Casa Luxemburg a fost în 2004 spaţiul ideal pentru publicul dornic să adulmece „Aroma Sibiului” sau pentru Primăria din Cisnădie unde a prezentat expoziţia personală cu tema “Refugiu în culoare”.

În 2005 participă la Concursul “Tinere talente”, în urma căruia Fundaţia Arte e Arta Bucureşti organizează o expoziţie de grup, la Teatrul Naţional de Operetă “Ion Dacian”, iar oraşul natal îi găzduieşte expoziţia personală de acuarelă „Contrast şi culoare”.

În 2006 revine în Capitală în cadrul unei expoziţii de grup, la Teatrul de Comedie, intitulată „Îngeri şi sfinţi”, iar în acelaşi an este selectat pentru a picta în cadrul Taberei de creaţie din Bulgaria, de la Balcic. Evenimentul de la malul mării este urmat de expoziţia „Inima Reginei Maria”, în spaţiul oferit de Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din Bucureşti şi care îi aduce totodată o bursă la celebra Şcoală de la Barbizon, simbol al excelenţei în pictură. „Regina Maria” revine ca temă de expoziţie pe parcursul Festivalului Astra Film Fest Sibiu (2006).

De anul 2007 este legată admiterea la Facultatea de Arte din Cluj-Napoca, atelierele de creaţie şi expoziţiile de la Cafe del Sol din Sibiu – local al cărui proprietar a fost până în anul 2008 -, expoziţia „Bogdan, Mihai şi Radu” de la Casa de Cultură a Studenţilor din oraşul de la poalele Feleacului, precum şi expoziţia „E obositor să fii pictor” din spaţiul neconvenţional de la Green Hours. Perioada sa clujeană a fost profund marcată de nenumăratele ore petrecute în atelierul maestrului Corneliu Brudaşcu.

2008 este anul în care Bogdan se înfăţişează iubitorilor de artă din Ardeal cu ale sale „Note de primăvară”, la Iulius Mall din Cluj-Napoca şi este totodată parte a expoziţiei „Transfer eclectic” de la Galeria Atlas din Oradea.
A nouăzecea aniversare a Zilei Naţionale a României a fost marcată în SUA, la Detroit, în cadrul Festivalului Românilor de Pretutindeni, şi prin expunerea unor lucrări ale artistului plastic sibian.

Se stabileşte în 2009 în Bucureşti, unde organizează două expoziţii – “Momente”, la World Trade Center (august 2009) şi un alt eveniment expoziţional, la Hotel Intercontinental (aprilie 2010). La acest din urmă eveniment expoziţional criticul de artă Irina Cajal declara: “Este beneficiul său de a şti să facă artă din acest miracol. Într-un fel, pe care, vă rog să mă iertaţi nu mi-l pot explica, pictura lui Bogdan Mihai Radu mă trimite cu gândul şi cu simţirea la pânzele clasicului Corneliu Baba, dar şi la acelea semnate de Mircea Ciobanu ori de Margareta Sterian.”

Lucrările lui Bogdan Mihai Radu se află în colecţii private din ţară şi din străinătate (Gemania, Olanda, SUA, Franţa Polonia, etc.), precum şi în colecţiile personale ale lui Silviu Purcărete, Constantin Chiriac, Oana Pellea, Barbara Stamm, Bebe Cotimanis sau Laurent Tourette.

 

 

Artistul a răspuns unui set de întrebări adresate de Modernism.ro

Ce îți ocupă cel mai mult timp în momentul de față?

Cercetarea. Cel mai important lucru in creatia unui tablou este munca de documentare. Chiar daca un tablou ocupa o suprafata mica in spatiu, in el sunt inglobate trairile si cunostintele acumulate in legatura cu subiectul tabloului. Este foarte important pentru mine sa ma pozitionez in mediul actual, tocmai de aceea sunt foarte atent la tot ce se intampla in jurul meu si incerc totodata sa descopar esenta in ceea ce constituie obiectul meu de interes. Tocmai de asta am si ales ca noile mele picturi sa exprime cautarea continua care ma ghideaza, iar cum astazi cel mai des intalnit cuvant atunci cand cautam ceva este “Searching”, am decis ca descrie cel mai bine munca mea de documentare.

Ce rol are locul în care lucrezi? 

Este cel mai important. Atelierul este sacru, e ca o biserica in care intri si incepi sa meditezi. E locul unde esti tu cu tine si te confesezi panzei. Ca o mica povestioara, nu-mi gaseam locul de ceva vreme, chiar am incercat sa imi amenajez atelierul in apartamentul in care locuiesc, si eram total nemultumit de situatia in care ma aflam. Asa ca imi cautam ceva, dar nu gaseam nimic care sa ma multumeasca, sa ma inspire si sa imi creeze mediul de care aveam nevoie. Intr-o zi l-am intrebat intr-o doara pe vanzatorul de la magazinul din parterul blocului in care locuiesc, daca nu cumva stie pe cineva care are de inchiriat ceva prin zona. Si stia! Incredibil, dar astfel am gasit locul perfect care ma ajuta sa imi gasesc linistea si forta de a imi pune trairile pe panza. Este un loc mare, care imi permite sa imi si expun lucrarile. Un detaliu caruia ii dau foarte mare atentie este faptul ca pentru a le pune in valoare cat mai bine, colaborez cu un arhitect care ma ajuta, atunci cand am nevoie, sa imi reamenajez spatiul in functie de lucrarile pe care le am si ce vreau sa transmit prin ele.

Unde ai vrea să expui în viitor?

Pentru mine este important sa fac lucrurile pas cu pas. Dupa ce am expus cu sustinerea administratiei prezidentiale intr-un loc foarte important al vietii culturale bucuestene, la Muzeul National Cotroceni, am decis sa incerc sa fac pasul important de a imi duce lucrarile intr-un loc in care sa pot atinge si lumea culturala europeana si de ce nu si mondiala. Astfel mi-am dorit sa particip la Oxford International Art Fair. Si tocmai ce am primit o stire pe care tu o afli in exclusivitate, am fost acceptat sa particip anul urmator in perioada 23-25 Februarie in Oxford, Marea Britanie. Abia de aici pot sa vreau sa expun in alte locuri de si mai mare prestigiu, dar nu vreau sa imi propun tinte pe care nu le pot atinge.

Cu cine ai vrea să expui?

Momentan nu consider ca are rost sa expun cu cineva, dar nu exclud aceasta posibilitate pe viitor. Poate am sa incerc ceva nonconformist.

Cu ce îți stimulezi creativitatea?

Imi plac oamenii, imi place viata, imi plac locurile interesante. Ies foarte mult in oras, club Control de exemplu este unul dintre locurile mele preferate, iar acolo stau de vorba cu tot felul de personaje interesante. Arhitecti, artisti, dealeri de arta, oameni complecsi care se manifesta chiar si prin imbracamintea ce le scoate in evidenta personalitatea. Tot timpul privesc in jurul meu in cautare de culori si atmosfera, pe care de cele mai multe ori le surprind in cadre ce raman ca material de inspiratie in memoria telefonului meu, pentru a-mi competa propria memorie a emotiilor pe care le-am savurat.

Există o relație între arta ta și resurse financiare?

Eu consider ca atat resursele financiare, cat si veniturile rezultate din vanzarea lucrarilor mele ar trebui sa fie o consecinta, nu un motiv. Intradevar nu exista arta de amorul artei, dar dezavuez total arta pentru profit, prin simplul fapt ca iti fura din calitatea actului creativ. Atunci cand lucrezi doar pentru a vinde te chinui sa multumesti clientul in loc sa iti dai frau liber ethosului creator, iar asta dauneaza mult, rezultatele fiind vizibile peste tot in jurul nostru, de la arta de for public, pana la ce lucrari mai vezi prin casele oamenilor.

Ce păstrezi din ce creezi? Care sunt criteriile de selecție?

Nu pastrez. Prefer sa le fac cadou celor dragi sau celor care le merita. Astfel stiu ca sunt pastrate cum ar trebui.

Care sunt cele trei cuvinte, care te caracterizează cel mai bine?

Nebunie, Perseveranta, Erotism.

Cea mai placută descoperire?

Amit Waysler. Este cel care imi manageriaza partea realista, cea in care ar trebui sa am de a face cu media si lumea de dincolo de ea, el fiind cel care se ocupa exclusiv de promovare, de construire a unui brand pe care il vroiam de mult, dar pe care niciodata nu am avut rabdarea sa il duc pana la capat. Consider oricum ca nu eu trebuie sa fac asta, scopul meu fiind acela de a crea lucrari de valoare, asa ca nu mai am timp sa ma concentrez asupra mea, astfel ca il las pe Amit sa ma creeze pe mine. Ca fapt divers, locul unde l-am intalnit este acelasi club Control in care ma duc pentru a-mi gasi muzele. Mi-a devenit un partener si prieten foarte bun. Si pentru a putea avea o colaborare cat mai fructuoasa ma voi duce cateva zile in Tel Aviv, si pentru inspiratie si pentrua il lasa sa planuiasca tot ce imi trebuie pentru pasii pe care urmeaza sa ii fac mai departe.

Care este cea mai de preț posesiune a ta?

Viata.

Care este cea mai mare extravaganță a ta?

Arta.

 

fotografii din arhiva personală a  artistului