Aurel Tar s-a născut în anul 1973 la Sebeș, jud Alba. În perioada 1991 – 1997 – A studiat la Universitatea de Artă și Design, Cluj- Napoca, iar apoi a continuat și un Master. În prezent trăiește la București, având atelier în localitatea Dârza, în comuna Crevedia din județul Dâmbovița.
Artistul a răspuns unui set de întrebări adresate de Modernism.ro
Ce îți ocupă cel mai mult timp în momentul de față?
Conturarea şi transpunerea în realitate a proiectelor la care mă gîndesc, asta înseamnă muncă în atelier, muncă cu mine însumi.
Ce rol are locul în care lucrezi?
Locul, atelierul în care lucrez de obicei înseamnă acasă. Se poate spune că lucrez de acasă 🙂
Unde ai vrea să expui în viitor?
Ca oricare artist îmi doresc să fiu prezent cu arta mea în marile centre de artă contemporană.
Însă mi-ar plăcea ca într-o zi să revin la Tel Aviv.
Cu cine ai vrea să expui?
Chiar dacă nu sînt street artist, mi-ar plăcea să expun alături de un artist global pe care l-am întîlnit în două ocazii_ Vhils.
Cu ce îți stimulezi creativitatea?
Cel mai recent (mai 2017) am stimulat creativitatea fiind COPYATOR.
Există o relație între arta ta și resurse financiare?
Da! Însă în ultimii ani m-am confruntat cu situaţia >> decît să nu se vîndă cu 100 de euro mai bine să nu se vîndă cu 5000 de euro 🙂
Ce păstrezi din ce creezi? Care sunt criteriile de selecție?
Aproape tot, pînă la un moment dat…mai vorbim 🙂
Cea mai placută descoperire?
Am descoperit o parte din frumuseţile acestei lumi, savurînd din plin libertatea de călătorie.
Care este cea mai de preț posesiune a ta?
Tehnic vorbind deţin un bun fix şi unul mobil: Atelierul & Bestia Cehă 🙂 !
Care este cea mai mare extravaganță a ta?
Cu siguranţă trebuie să am şi eu cel puţin o extravaganţă.
Cea mai frumoasă amintire?
De călatoriile în Africa (Kenya şi Etiopia) mă leagă cele mai frumoase şi spectaculoase amintiri, împreună cu Aura (soţia mea).
Încerc să extrag una dintre amintirile africane. Imaginaţi-vă un peisaj arid şi vast, un amestec între savană şi deşert undeva în sudul Etiopiei. Ne aflam în maşină împreună cu Roland_ prietenul care ne chemase în vizită (februarie 2015), eram însoţiţi de un ghid local şi ne îndreptam spre Omo Valley. De atunci cînd ascult Coldplay- In My Place (CD Live Stade de France 2012) nu pot să mă gîndesc decît la goana maşinii, la gigantice turnuri construite de termite care flancau “autostrada chinezească” asemeni bornelor kilometrice. În orizont se zărea pîcla strălucitoare a lacului Turkana, la un moment dat s-a lăsat o ciudată toropeală verbală între noi, vîntul fierbinte “ondula” bine de tot muzica de care tocmai am amintit. Este dificil să descrii momentele magice în cuvinte, mai ales dacă nu ai acest talent.
fotografii de la vernisajul expoziției COPYATOR, foto Lucian Muntean
foto arhiva personală Aurel Tar
Recent Comments