Teodora Pica s-a nascut in 1964 la Brasov. A urmat Scoala si Liceul de Arte din Brasov iar apoi a studiat arhitectura la Facultatea de Arhitectura si Urbanism Ioan Mincu din Bucuresti si la John H. Daniels Faculty of Architecture, Landscape and Design din Toronto, Canada. In 2014 Pica a obtinut diploma de Master in Arts and Arts Administration ( MAAA) de la facultatea Goucher College din Baltimore, MD. In prezent, Teodora Pica lucreaza atit  in studioul  ARTUNIT din Toronto cit si in atelierul sau din Brasov.

www.teodorapica.com

https://www.instagram.com/teodorapica/

Artista a răspuns unui set de întrebări adresate de Modernism.ro

Ce îți ocupă cel mai mult timp în momentul de față?

In momentul de fata lucrez la doua  serii de pictura. Se numesc  City Works si Garden Works. Se mai naste o serie hibrid care le contine pe ambele, dar nu ma concentrez pe acest aspect acum, doar accept ce se intimpla.

Cu aceasta ocazie experimentez pe diferite suporturi pentru pictura cum ar fi: diferite pinze, linoleuri, cartoane, lemn si placi de aluminiu. Imi ocupa mult timp sa le gases la un pret bun sau gratis, sa le aduc in studio si sa le incerc. Pina la urma, se pare ca tot pinza traditionala, placajul din lemn si aluminiul sint mai potrivite pentru dimensiunile tot mai mari pe care simt nevoia sa le pictez.

Aglomeratia oraselor mele, gradinile lor si subteranele misterioase ce le leaga, nu mai incap pe pinzele de dimensiuni medii cu care am lucrat mai mereu…Caut sa experimentez cu vopsele noi, sa combin tehnici noi, sa-mi gasesc spatiu si materiale usoare pentru a lucra si in trei dimensiuni … si de doua saptamini am inceput sa redescoper litografia.

Cam asta este; sint ocupata.

Ce rol are locul în care lucrezi?

Pot lucra oriunde. Mereu gasesc un loc care sa-mi dea energia necesara sa lucrez ceva, pe ceva, din ceva.

La Brasov, de exemplu, gasesc vopsele si markere care nu le gasesc in Toronto si ma bucur de ele mereu cind sint acolo. Faptul ca vad Timpa din atelier e ca si cum sint sustinuta de un prieten tacut si vechi, care ma lasa in pace sa lucrez ce vreau, cind vreau, cit vreau.

In tabara de creatie de la Gradina Botanica Vasile Fati organizata de pictorul Radu Serban acum citiva ani,  am ales sa lucrez in grajdul darapanat al castelului. A fost o experienta extraordinara sa lucrez in acel spatiu imens, din caramida veche, pe o liniste completa si cu o  lumina filtrata de geamurile sparte si impinzite, de la mare inaltime. Apoi am cumparat din tirgul Jiboului  mileuri vechi si hartuite, la 10 lei gramada, pe care le-am introdus ca idee sau chiar fizic in lucrarile facute acolo. Aceasta serie nu s-ar fi nascut daca n-as fi trecut prin Jibou si n-as fi poposit in acel grajd.

Locul isi lasa amprenta.

Unde ai vrea să expui în viitor?

Vreau sa gasesc timpul si rabdarea necesara sa completez aplicatiile greoaie pentru a expune mai mult in  galeriile si muzeele publice din Canada. De asemenea, vreau sa expun mai mult si in Romania si Europa, mai ales ca nu m-ar mai costa foarte mult transportul lucrarilor, avind posibilitatea, acum, sa produc serii complete si in Brasov.

Cu cine ai vrea să expui?

Imi place sa expun cu grupuri mari de artisti sau in expozitii personale.

Cu ce îți stimulezi creativitatea?

Cu muzica si materiale noi si multe, daca se poate, si trecind de la desen la sculptura, la pictura, la fotografie, la broderie, la colaj….

Acum, Toronto ma stimuleaza la maxim, si nu mereu fara sa-mi creeze anxietati. Cind conduc prin downtown, in trafic greu, si nu pot sa-mi iau zborul deasupra densitatilor inalte si presante, as vrea sa decolez in afara  coridoarelor intunecate dintre cladiri si sa evadez din aglomeratie, asa cum de multe ori pot face doar in picturile mele City Works.

Există o relație între arta ta și resurse financiare?

Sigur ca exista, ma incearca mereu aceasta relatie; uneori ma ambitioneaza alte ori vrea sa ma doboare.

Ce păstrezi din ce creezi? Care sunt criteriile de selecție?

Pastrez tot ce nu se vinde. Schitele 2D si 3D imi sint foarte dragi, imi servesc mereu la noi inceputuri. Nu le prea vind si rar le dau. Sint amintirile care imi aduc bine aminte.

Care sunt cele trei cuvinte, care te caracterizează cel mai bine?

Evident “uituca”, “surda” si “muta”, mai ales cind lucrez.

Cea mai placută descoperire?

Cea mai recenta si placuta descoperire este ca pot sa spun “NU!” la foarte multe si in felul acesta pot sa-mi vad de arta mea.

Care este cea mai de preț posesiune a ta?

Studioul din Toronto.

Cea mai frumoasă amintire?

O excursie intensa de o zi cu prieteni dragi, la mijlocul lunii iunie, cind rododendronii erau toti infloriti pina sus de tot, sub virfurile insorite ale muntilor Bucegi.

 

fotografiile îi aparțin artistei Teodora Pica

 

City works

 

Garden works

Susține activitatea Modernism.RO printr-o donație.