6 aprilie 2017 ora 18

Galeria Uj Kriterion, Miercurea Ciuc, (str. Petofi nr. 4)

EXTRAfețe sau despre artele asumate ale şablonului

Proiectul „EXTRAfaces”, imaginat şi propus de Mihai Zgondoiu, este un discurs seducător şi ludic despre manipularea şi mistificarea prin şablonul vizual. Tema aleasă este aceea a unui construct eminamente uman despre felul în care imaginarul nostru a creat o matriţă a Extraterestrului. Necunoscutul, Extraterestrul, a devenit, prin puterea iradiantă a portretului-matriţă, un altfel de Celălalt, creat şi, mai cu seamă, desenat de către noi, după chipul şi asemănarea noastră. Tema de cercetare aleasă, studiul de portret al unui extraterestru, ne plasează la graniţa dintre ficţiune, modul în care am proiectat o imagine ce are în tiparul său ceva, totuşi, uman, şi mistificare, prin faptul că acredităm unei posibile autenticităţi o imagine şablon despre feţele neştiute ale extratereştrilor. Am devenit, astfel, Creatorii omniscienţi de plăsmuiri şi de construcţii vizuale care nici nu pot protesta că sunt încadrate în matriţe vizuale şi într-o serialitate consumeristă, nici nu se pot apăra de invaziile egotice şi omeneşti ale Autorului-Creator. Metamorfozele unui astfel de construct vizual ne conduc în galeriile aceluiaşi imaginat spiritus loci, fie că avem în minte opere semnate de Hans Rudolf Giger sau Leo Garcia, fie că avem, acum, iată, această re-citire a extraterestrului propusă de Mihai Zgondoiu.

De la primele sale lucrări pe tema „EXTRAfaces”, din 2011, catalogate drept intervenţii street art şi pe care Zgondy le-a realizat în rezidenţa sa artistică din Linz, Austria, trecând printr-o serie de graffiti-uri făcute la “Museum of Destruction” din localitatea Zrenjanin Serbia, până la caietele și mapele sale cu zeci de schițe și însemnări, tehnicile sale de lucru sunt asumate din artele şablonului vizual, fie că e vorba de tag-uri, paste-up-uri, stenci-uri, street interventions, colaje sau de simple desene în marker. Peste aceste tehnici, Zgondy are vocaţia de a re-semantiza şablonul printr-un alt şablon!

Dacă tot ceea ce adaugă omul Naturii poate deveni Cultură, tot aşa ne putem închipui că tot ceea ce adaugă Mihai Zgondoiu naturii extraterestre poate deveni portretul în evantai al căutării şi al (re)găsirii de Sine!

Dar ce ne facem dacă Zgondy e un extraterestru?

(Dan Mircea Cipariu, scriitor & comentator de artă)

 

 

Dadaismul bine temperat. De tip Zgondy

Cum altfel ar putea să arate fețele extratereștrilor decât așa cum cu toții știm că arată? De unde știm? Nici nu mai contează de unde, știm: capul – de multe ori caraghios de mare, semn al unei inteligențe superioare rasei umane – devenind ovoidal pentru a putea adăposti o materie cenușie pe măsura inteligenței; ochii imenși, alungiți și întunecați, gata să absoarbă de o sută de ori mai multă informație vizuală decât noi. Se pot reconstitui etapele poveștii construite de imaginarul colectiv al modernității în jurul vieții inteligente extraterestre cu înfățișare umanoidă – aliens, marțieni, extratereștri etc. Mihai Zgondoiu o ia însă pe scurtătură. Își închide ochii, declanșează dicteul automat și eliberează memoria unei forme faciale depozitate în mecanica mușchilor mâinii care desenează. Nu are cum să greșească. Fețele extraterestre / Extra-Fețele sunt deja prezente în noi dinainte de a învăța să citim, se impregnează în memoria vizuală și se depozitează acolo de la primul contact cu lumea Cartoon Network, filmele SF, video games etc.

Cel mai adesea gri închis dar nu de puține ori verzi sau străvezii, veniți pe Pământ cu intenții mai mult sau mai puțin pașnice sau descoperiți de noi, evident în viitor, prin cine mai știe ce pliu al unui univers paralel, extratereștrii care ne populează imaginația sunt pregătiți să iasă la lumină și să prindă contur în exercițiile lui Zgondy. Repetiția pe repede înainte a unei gesticulații controlate în blind produce rezultate spectaculoase. EXTRA-Fețele lui Zgondy sunt utile nu doar pentru că documentează laboratorul din care ies apoi lucrări mai elaborate ca proces de producere precum seria de 12 obiecte tip fotografie funerară pe ceramică de boemia. Dimpotrivă, puse una lângă alta, înseriate, aceste desene stau închegat împreună și întăresc senzația că bestiarul extraterestru nu este decât o variație a unor forme arhetipale pe care le avem sedimentate într-o memorie încă și mai adâncă.

Frecventarea manifestului/istoriei/tematicii Dada, l-a ajutat pe Zgondy să fie complet relaxat în fața imperativului artei ca proiecție vizuală a unui angajament intelectual prealabil. Cartea-obiect “2012” revizitează atât tema Cărții (sapiențiale, Marea Carte etc.), cât și cea a benzii desenate devenită un fel de fetiș al exprimării imaginației SF în anumite micro-culturi. Desenelor în tuș de pe pagina dreaptă, Zgondoiu le-a adăugat un colaj fotografic pe pagina stângă, rezultând asocieri surprinzătoare, forme care se îngână, coincidențe care frapează, ironii care deranjează prejudecăți. Inteligent și subversiv, Zgondy ne arată că, dincolo de hazardul dadaist, rămâne conștient de rezultatul produs. De altfel, în “I’m a star”, cu care a și deschis seria EXTRAfaces în ianuarie 2011, desenul se combină cu colajul pe pânză într-o lucrare unde intenția ludică e evidentă, iar referirile la marea bătălie, ideologică înainte de a fi tehnologică, între SUA și URSS pentru cucerirea spațiului cosmic sunt explicite.

(Dan Lazea)