Festivalul filmului istoric @ Râșnov

La Râșnov, un festival minunat, fără fițe și tam-tam

Text și fotografii Călin Hentea

De șapte ani încoace, în miez de vară, la Râșnov se întâmplă unul dintre puținele evenimente culturale cu adevărat minunate din România: Festivalul filmului istoric. De fapt, nu este vorba numai despre proiecția unor filme istorice de foarte bună calitate – mai vechi (anul acesta tocmai a rulat rarisimul „Nașterea unei națiuni”, din 1915, de D. W. Griffith) sau mai noi („Aferim !”, de Radu Jude, „The Search”, de Michel Hazanavicius sau „American Sniper”, de Clint Eastwood) – sau de documentare excepționale („Cele 13 fețe ale războiului”, de Adrian Ursu și echipa emisiunii „Secvențial”, „Reuniunile Secrete de la Yalta”, de Serge Viallet sau „1898 Un timp sărit din calendar”, de Liviu Tofan). În realitate este vorba despre un festival ca o (delicioasă) salată culturală – așa cum îl alinta Mihai Dragomir, entuziastul și prea modestul său inițiator – care se coagulează sub o temă comună (anul acesta a fost „Uniune vs. Secesiune”). În această formulă culturală unică în România s-a coagulat în ultimii ani o tot mai prestigioasă Școală de vară „Astra”, moderată cu avizată pertinență și caldă convivialitate de Sorin Mîndruțescu: lectori de mare calibru intelectual și, totodată, personalități puternice (Adrian Cioroianu, Mihai Răzvan Ungureanu, preotul Constantin Necula, Dan Dungaciu, Sever Voinescu, Theodor Paleologu, Sorin Ducaru, Liviu Tofan, Aurora Liiceanu, Cristian Teodorescu) își expun liber și convingător ideile în fața unor riguros selecționați studenți din România și Republica Moldova. Toate acestea au loc în sala cinematografului „Amza Pellea”, numit astfel în amintirea marelui actor care a filmat adesea în Râșnov, la Cetate.

La umbra Cetății se mai întâmplă și concerte fabuloase, precum cel al cvartetului de coarde RTE ConTempo Quartet (două cupluri de români stabiliți în Irlanda), în timp ce la Biserica evanghelică soprana Ruxandra Cioranu, acompaniată de Irina Năstase la orgă și Andrei Kivu la violoncel stabilesc conexiuni și disensiuni în muzica germană. În Râșnov, librăria era în reconstrucție împreună cu viitorul centru pietonal, dar Festivalul le-a oferit râșnovenilor și un târg de carte (de istorie, desigur), precum și o expoziție de dureroasă amintire despre deportarea etnicilor germani în lagărele sovietice. Nu numai pentru animarea decorului, dar mai ales pentru „vizualizarea istoriei”, membrii Asociației „6 Dorobanți” au fost prezenți în Festival mai întâi în uniforme ale armatei napoleoniene și apoi ale Războiului de secesiune american, totul, de la bivuac la pafta, fiind reconstituit cu meticulozitatea profesionistă a lui Horia Șerbănescu și erudiția profesorului Silvan Ionescu.

Una peste alta, Festivalul de la Râșnov refuză covorul roșu și nu caută breaking news-urile, dar se dezvoltă prin calitatea și profunzimea actului cultural firesc și autentic, fără fițe și tam-tam. Fără elitisme snoabe, dar și fără populisme zgomotoase. Doar cu răcoarea, curățenia și ospitalitatea din Țara Bârsei.