Metha-lan, Ediția II, (Inter)conectare umană
24 septembrie – 27 septembrie, 2014, Annart Parter
Metha-lan, împreună cu Annart Gallery, vă invită miercuri, 24 septembrie 2014, ora 18.00, la vernisajul expoziției de artă contemporană Metha-lan, ediția II, (Inter)conectare umană. Aceasta cuprinde performance-uri și instalații, realizate de 12 tineri artiști, și poate fi vizitată pe parcursul a trei zile – 25, 26 și 27 septembrie – la AnnArt Parter (Kiseleff 31).
Metha-lan se constituie într-un esenţial reper tematic pentru tinerii artişti contemporani, unde „metha” înseamnă după şi „lan”, reţea, Aceasta, în viziunea noastră, reprezintă actuala generaţie aflată “după reţeaua” de artişti convenţionali din Romania. Meth-lan este un proiect de artă conceptuală, modul său de exprimare artistică fiind performance-ul, instalaţia şi obiectele ready-made.
Tema propusă pentru cea de a doua ediţie constă în acea conectare umană la nivel energetic și al trăirilor emoţionale, ce se produce printr-o triplă relaţie:
Om → om
Om → obiect
Om → spaţiu
Omul preia o funcţie complexă, modelând câmpul energetic din jurul său la conectarea cu o altă sursă energetică, provenită de la un alt individ. Spaţiul în care acesta trăieşte şi creează devene un intercesor.
Perforamance
Claudia Pușcașiu și Victor Diaconu – „Îmbrățișarea / Împreună E= mc2”
Prima îmbrațisare este cea mai puternică legatură pe care o simțim încă din primele zile ale vieții. Siguranța, stabilitatea, afecțiunea oferite prin îmbrațișare, confirmă sentimentul iubirii, lipsit de timp și spațiu. Prin lipirea a două corpuri, se formează un întreg și, astfel, o punte de transfer energetic, unde fiecare atom și moleculă vibrează în dialog. Interconectarea dintre doi oameni devine o lucrare de artă – admirată sau privită, ca izvor de inspirație. Acțiunea uzuală pornită din iubire devine o formă de manifestare artistică, prin puritatea și aspectul metafizic ce învăluie acel moment unic.
Instalație
Ionuț Stefan Daniel – “My God”
Lucrarea artistului are în vedere interconectivitatea om – Divinitate și este o instalatie tri-partită, astfel încât ea se leagă atât de vechii Dumnezei, precum și de noii Dumnezei, vorbind aici strict despre legătura omului cu informația, cu “partea electronică” a vietii – mai precis spus, internetul. Ideea sa are rolul de a atinge sensibilitatea privitorului, având în vedere informația, distribuirea ei și comunicarea pe care o realizăm într-un mod mai mult sau mai puțin responsabil.
Daniel Roșca – “Cum să vă fac să nu vă mai uitati la televizor, ca să mă uit eu singur”
Trăim într-o lume a aparențelor în care vibrațiile luminii artificiale ne atrag privirile și ne creează iluzia de viață. Unul dintre aceste emițătoare de vibrații luminoase este televizorul. Fenomenul este vizibil atunci când privim din întunericul de afară o încăpere, în care funcționează un televizor. Lucrarea dorește să simuleze o acțiune pe care cu toții am ajuns să o facem inconștient și să creem din televizor cel mai bun partener al nostru.
Adriana Florea Băloiu – „Illusion”
Orice comunicare, acţiune şi întâmplare se constituie pe o arhitectură unică şi specifică fiecăruia dintre noi, ca alternative ale aceleiaşi persoane. Totul trece printr-un filtru personal declanşat şi menţinut în funcţiune până la infinit, de ceea ce suntem şi alimentat permanent de senzaţia de conectare şi interconectare umană. “Realitatea, așa cum o văd eu, raportată la spaţiul şi timpul prezent, este o iluzie”.
Mircea-Gabriel Ciutu, Alexandra Tudosia – „Valori”
Fiinta umană se folosește de Materie. Cateodată o supraestimează. Alteori Materia devine mai importantă decât Ființa. Cateodata Ființa se transformă în Materie dură, periculoasă și rănește Ființa pentru o altă Materie. Aceasta ajunge să fie Ea pentru Materie, nu pentru Ființă. Se inconjoară cu frumosul brut strălucitor. Stralucește în exterior și putrezește în interior.
Mihai Teodorescu – “I was supposed to die in a medical tent at a music festival”
Artisul își propune să realizeze o lucrare-omagiu, pentru tinerii care au părăsit această lume spre spaţiul Divin. Pentru aceasta, artistul, alege ca imagine-simbol, o fuziune între sacul de dormit şi sacul pentru cadavre, deoarece dorește realizarea unei paralele între patul mobil şi primul sicriu al trupului – viaţa şi moartea se leagă în momentul eliberării sufletului din lăcaşul trupului, iar toate obiectele ce ne înconjoară, deodată, intră în acelaşi Univers comun. Iniţial, lucrarea este o sculptură, din punct de vedere vizual, dar prin adăugarea sunetului provenit din interiorul sacilor, aceasta se transformă în instalaţie, iar relaţia cu publicul devine mai concentrată. Scopul melodiei este de a conecta colectivul vizitator de colectivul dispărut, dar şi de a face o trimitere la comunităţile alternative.
Mirela Iordache – „Scrisoare deschisă”
Lucrarea este prezentată ca o “Scrisoare deschisă”. În această epocă ce abundă de e-mail-uri, un mod impersonal și relativ de comunicare, scrisoarea este vie, interacţionează și relationeaza cu publicul. Scriitura ţine de zona picturalului. Interacționează și relaționează cu publicul prin componenta performativă. Conceptul ce stă la baza acestei instalații se bazează pe relația dintre om / obiect / spațiu. Este vorba despre o relație indirectă cu mine.
Smaranda Isar și Victor Costache – „Reconectare”
Proiectul este construit pe baza unui experiment care parcurge trei etape ale conectării:
– conectarea om – tehnologie
– deconectarea om – tehnologie
– reconecatrea om – om.
Prin conectarea omului la tehnologie se crează o relaţie, tehnologia devenind sursa de conectare între oameni. Dacă deconectezi omul de la tehnologie, atunci această relaţie moare, iar astfel omul se reconectează direct la el și la cei din jurul lui. Instalaţia este o lucrare ce reprezintă conectarea noastră la noi înșine, la obiectul de artă, prin intermediul mai multor gravuri.
Adrian Dică – „Să vă iubiți unul pe altul”
Reducând societatea la armătura sa interioară – relaţiile dintre oameni, vedem cum avântul tehnologiei pe de o parte înlesnește comunicarea dintre oameni, iar pe de altă parte, îi înstrăinează până la însingurare. Dincolo de toate aceste legături, există un detaliu esenţial, motorul legăturilor dintre oameni – iubirea. Aceasta ajunge să capete cât mai multe forme (de la o iubire care perpetuează binele până la una implozivă ori distrugatoare) și poate fi indreptată în multe alte direcţii.
Curator
Catinca – Maria Dumitrescu
Recent Comments