“Berlinul toamna este deopotriva nostalgic si calm, prietenos si confortabil, pregatindu-se metodic pentru fervoarea Oktoberfest-ului. Chiar si pana atunci, berea este la fel de gustoasa, snitele la fel de copioase, oamenii la fel de zambitori si prietenosi, gata oricand sa te ajute. Nu am auzit in Berlin nici clacsoane nervoase, nici vociferari in metrou, nici un fel de stridente. Venind din Bucuresti unde totul este pe dos, ordinea si linistea aceasta mi s-au parut parut de-a dreptul binefacatoare.
Desi Germania este cunoscuta pentru perfomantele sale automobile, biciclistii par “a fi luat puterea” in Berlin: au benzi speciale pe toate trotuarele, sunt multi si de toate varstele, imbracati sport sau chiar la costum in drum spre serviciu. Aerul curat asigurat de numerosii copaci plantati pe aproape toate bulevardele, alaturi de “plamanul verde” al Tiergarten-ului este un stimulent pentru cei ce dau la pedale sfidand numeroasele autobuze, S-Bahn-uri, U-Bahn-uri dupa care poti sa-ti potrivesti ceasul.
Sunt frecvente si “padurile de macarale” din Berlin, chiar si in centrul istoric: s-a distrus mult se reconstruieste si se renoveaza si mai mult. Santierele insa nu deranjeaza pe nimeni, nu produc nici praf si nici galagie. Ar deranja atat prestigioasele si spectaculoasele muzee berlineze, cat mai ales numeroasele memoriale ale celor multi ce au murit pentru Germania sau din cauza Germaniei.
Despre Zid nu zic nimic, decat ca mi se pare incredibil faptul ca o asemenea oroare comunista a putut fi infaptuita. Diferentele est-vest s-au mai estompat, dar sunt inca sesizabile pentru un turist ex-comunist.
Berlinul nu are spectaculozitatea si patina capitalelor sud-europene, dar ofera in schimb acea ordine, liniste si cumsecadenie de care avem atat de multa nevoie”.
Text si fotografii: Călin Hentea
Kitsch turistic in fata portii Brandenburg
Autoportret de familie sub cupola Bundestag-ului
Actiune pro Ucraina landa Poarta Brandenburg
Artist stradal in Alexander Platz
Bere, bani, snitzel si cartofi
Binecuvantati animalele si copiii
Biserica evenghelica din fata turnului comunist
Coloana Victoriei vazuta dinspre bulevardul 17 iunie
Cristul din noua Kaiser Wilhelm Gedachtnis Kirche
Dom si macarale vazute de pe terasa Reichstag-ului
In Berlin bicicleta este la putere
Inainte de 1989 ar fi trebuit sa pozez in pozitie de drepti
Intr-un mall din Potsdamer Platz
Lebada in parcul imparatului din Charlottensburg
Mandria DDR-ului
Memorialul Holocaustului de langa Poarta Brandenburg
Mirajul Marilyn pe Under den Linden
Protest feminin anti -ISIS
Sa te pozezi nu cu ursul, ci cu Check Point Charlie
Shopping popular
Singuratatea soldatului sovietic
Suvenire DDR-iste in Alexander Platz
Tihna pe Kurfurstendamm
Toaleta restaurantului Berliner Republik
Trenuri spre viata, trenuri spre moarte
Tricicluri berlineze
Unul din marile staruri germane
Ursuletul mascota berlineza
Vanzator ambulant de crenvursti
Felicitari pentru fotografii. Esti intradevar profesionist. Intra si pe website-ul meu, ckfoto.ro si daca vrei spuneti parerea.
Felicitari inca o data si la mai multe.
Bravo, Caline, mi-ai adus aminte ca trebuie sa vad si eu aceasta capitala plina de istorie, multumesc! Excelenta prezentare si asezonare fotografica, felicitari!
Dargă Caline,
te felicit şi-ţi mulţumesc, mi-ai adus o bucăţică de lume frumoasă în dimineaţa asta! Se vede că nu ţi s-au estompat apucăturile de ziarist. Problema e că, din câte mi se pare, îţi place mai mult Germania decât România, faci parte din acea categorie selectă de băştinaşi care cum dă cu nasul de Evropa începe să le pută propriul bârlog. Oare, de ce? Dar mie îmi eşti simpatic pentru asta, fiindcă îmi ridici la fileu nişte chestii pentru care aş polemiza cu tine la infinit. Problema e că după două schimburi de mingi o să te superi aşa că o las baltă. În ce priveşte Berlinul da, nu e ca Parisul, de pildă, fiindcă Parisul a capitulat cuminte din a doua lovitură de tun în al Doilea RM şi a scăpat întreg, pe când nemţii!… Deh, cam ca la Campionatul Mondial de Fotbal, nu eşti sigur că i-ai bătut, dacă i-ai bătut, decât după ce ajungi la vestiare.
Dar mie tot România asta îmi place, cu ţiganii şi gunoaiele ei, cu ţăranii ei mai ales, o înjur numai pentru birocraţia care simt că mă sufocă, dar dacă n-ar mai fi aşa, n-ar fi România şi parcă mi-ar părea rău să fie Afganistan, Somalia sau mai ştiu eu care altă ţară.
Apropo, cel mai mult mi-a plăcut poza aceea cu macaralele. Cândva, adică în 1989, în Bucureşti era la fel, ba chiar mai rău. Momentan s-a ales praful, dar tot îmi place România, n-aş putea trăi la Berlin sau aiurea. Învaţă s-o iubeşti aşa cum e şi o să vezi cât de mulţumit vei fi că te-ai născut român şi nu papuaş.
Cu stimă,
DG