Róbert Köteles
expoziție „Kromo”
30. Apr 2014.-29. Mai 2014
Casa de Licitații și Galeria Pál;
Miercurea Ciuc str. Szász Endre nr 28.
Joc optic, efecte caleidoscopice, repetiţii infinite, întâmplări de culoare și formă. Lucrările pictorului Köteles Robert Pál deschid spre infinit, crează imprimeuri ordonate, organizează tablourile ca un tapet unde accentele, formele articulate sunt aproape de nedeslușit, devin imponderabile în uniformitatea aparentă. Aceste lucrări necesită timp, atenţie perseverentă, care poate deschide noi dimensiuni, și atunci ritmul și vibraţia palpitaţiei devine perceptibil. Figuri formate întâmplător populează suprafeţele iraţionale în sinea lor , și cu toate acestea unice-indicii ale spaţiului și timpului, brazde în omogenitate, fragmente, părţi dintr-un întreg, care organizate în unităţi, rezultă armonia contrastelor ascuţite. Și prins în mrejele sistemului, în planul picturii infinite călăuzită de monotonie, se întrezărește din când în când și de fiecare dată, întâmplătorul și eventualul, licăresc gesturile elementare, care în aparenţă se încadrează în această lume. Iar în același timp face posibilă experimentarea diferenţei și specialului. Formele minuscule ori alternarea ritmică a coloritului ne conduce la trăirea unui efect expresiv, puternic de pixeli ca și cum am arunca o privire asupra întregului univers în așa fel încât evenimentele pitorești retractate și de nerecunoscut nu își pierd însemnătatea, din contră, sunt piesele de neînlocuit ale unei compoziţii. Toate acestea conferă un fel de monumentalitate creaţiilor.
Câteodată, remarcăm tocmai contrariul. Ca și când am privi prin lupă, și numai dintr-o anumită perspectivă prin focusare, am avea plăcerea de a explora forme și figuri cunoscute, în acest fel devine apropiat și posibil de recunoscut, unitatea, totalitatea. În aceste momente începe să pulseze tabloul, deschizându-se spre a treia dimensiune. Se pune în mișcare suprafaţa plană a picturii. Și iluzia mișcării continue, interminente, ne sugerează senzaţia de a crede că toate gesturile, toate întâmplările sunt de neînlocuit, fiecare fiind o parte dintr-un întreg al ordinii, al unităţii. Altădată, parcă am vedea negative sau oglindiri, sau diferite momente ale unui proces. Planurile timpului și spaţiului devin multiplicate.
Totul devine mai complicat. Triunghiurile se organizează în dreptunghiuri, dreptunghiurile dau naștere altor dreptunghiuri, chiar și cercul poate fi îmblânzit în dreptunghi. Sistemul poate deveni infinit, petele prelinse de vopsea devin conturate geometric. Mreaja, sistemul, rezultă șirul unor evenimente de neprevăzut.
În fine, totul pare a fi extrem de simplu, arhiplinul se dizolvă, sălbăticia tensionată a culorilor chiar devin imponderabile în apartenenţa lor sistematică. A vorbi de universalitate este riscant. Köteles Robert Pál îndrăznește să o facă într-un mod simplu, prin gesturi binedefinite, mai ales cu gri, alb, negru, adică prin culorile de bază a paletei, deschide drumul către infinit, către nenumăratele posibilităţi ascunse lor.
Vocabularul abstract are în prim plan întrebările metafizice, este dizolvat jucăuș, cu umor.Prin corelaţiile, soluţiile vizuale repetate, din tablou în tablou, iau naștere simboluri care cuprind aceste universuri complexe-simple.
Eszter Túros, istoric de artă
Recent Comments