Ioan-Atanasiu-Delamare-(4) Ioan-Atanasiu-Delamare-(3) Ioan-Atanasiu-Delamare-(2) Ioan-Atanasiu-Delamare-(1)Ioan Atanasiu Delamare
Galeria Ujkriterion, Miercurea Ciuc (str. Petofi nr.4.)
Joi 15. mai. orele 18.
Expozitia va fi deschisa de
Graficianul Antal Vasarhelyi

Lumea de semne a lui Ioan Delamare Atanasiu

În creaţia lui Ioan Delamare Atanasiu realitatea şi interpretarea liberă a acesteia se suprapun, sub semnul grafismului, până la identificare. Rezultatul artistic aparţine însă unei cu totul alte zone decât celei care transpare din perspectiva enunţată: este vorba despre naraţiuni simultane. Timpul a fost în mod voit suprimat, ca de altfel orice relaţie de cauzalitate, din ceea ce vedem, lumea care se instaurează prin trimful şi întru exaltarea liniei aparţinând exclusiv vizualului. 

Avem de-a face cu un discurs pseudo, ori poate meta iconografic. Componenta onirică se împleteşte cu cea anecdotică, în spiritul unor legi de compoziţie care îşi află toate cheile de lectură şi parolele la vedere. Ceea ce contează este întregul, în condiţiile în care părţile componente au tendinţa de a-şi negocia individual ierarhia. Universul lui Atanasiu este fără soluţie de transcendere prin mijloace interne, din punctul de vedere al interpretărilor de factură literară.

Compoziţiile sunt însă puternice, iar ideile instaurate prin eludarea asociaţiilor libere, coerente. O grafică ce va stimula intelectual, chiar cu preţul disconfortului, care va genera întrebări mai degrabă decât să ofere răspunsuri, totul sub egida unei maniere de abordare vii, inconfundabile.

Din perspectivă morfologică, Ioan Delamare Atanasiu trasează imagini recognoscibile, care inspiră încredere, relaţionate bizar şi plasate într-un context general ce depăşeşte orizontul de aşteptare al privitorului. Paralela dintre lumea cu susul în jos, ilustrată fără componenta fundamentală carnavalescă şi Judecata de Apoi, deposedată de principalul atribut, cel escatologic, determină o posibilă arie iconografică. Lucruri mărunte, atitudini obişnuite, profane, sunt înfăţişate într-o deplină simultaneitate, personajul antropomorf fiind prezent nu de puţine ori la ceremonia grafică. Bucuria ochiului este o miză în sine, care nu intră în conflict cu latura intelectuală a receptării.

Dacă din punctul de vedere al organizării desenului, câteodată susţinut cromatic, echilibrul şi consonanţa deţin supremaţia absolută, coordonatele subiectelor abordate, dacă putem denumi astfel ceea ce semnatarul consideră a fi propuneri postnarative, sunt altele. Reversibilul şi interschimbabilul sugerate în lucrări susţin ideea că întreg sensul a fost pierdut. Eludarea indicaţiilor privind succesiunea structurilor iconice din lucrări invită la meditaţie asupra lumii vizibile.

Angoasa a fost atenuată prin organizarea minuţioasă a câmpului de lucru. Punctul de observaţie rezervat privitorului prin lucrarea înşăşi, îl face pe acesta să beneficieze de o serie de privilegii ontologice asupra celor înfăţişate, insuficiente însă pentru a elucida misterul. Artistul acreditează ideea că ar opera cu o serie de adevăruri pe care nimeni nu le cunoaşte integral şi că traseul urmat de el este unul universal recunoscut. Procedeul stilistic, similar, dar fără vreo legătură, directă ori indirectă, cu cel utilizat de Dino Buzzati în proza sa fantastică, deschide căi speciale de comunicare cu privitorul. Restricţia de informaţie determină, în mod paradoxal, un mare câmp de manevră pe tărâmul imaginaţiei.

Gradul de redundanţă este menţinut la cote reduse, în timp ce unitatea formală instaurează un climat de lectură coerent, chiar prietenos. Sentimentul că dacă ai înţeles o imagine, le-ai înţeles pe toate, are funcţie de catalizator. Toate acestea sunt realizate, de fapt clădite, exclusiv prin mijloace plastice.

Artistul înfăţişează deopotrivă lucruri existente şi imaginare. Realităţii îi sunt opuse linii fără corespondent material, cel puţin în maniera reprezentării lor. Acest fapt nu are un scop anume, ci aduce satisfacţie în sine.  Lumea inconfundabilă a graficii lui Ioan Delamare Atanasiu, căci avem de-a face cu o astfel de lume, înzestrată cu legi de compoziţie deopotrivă personale şi viabile, este alcătuită din semne care îşi păstrează autonomia relativă faţă de structurile cărora le aparţin. Universul artistului se deschide prin ceea ce la prima vedere ascunde.

Mihai Plămădeală, critic de artă, curator