InnerSound New Arts Festival 2013, cum a fost

De câţiva ani, în viaţa muzicală contemporană din România, opţiunile au început să se diversifice. Nu mai există o singură “cale corectă”. Ferestrele s-au deschis una câte una şi am început să vedem şi alte lucruri. Apoi s-au deschis uşi. Prin ele au intrat creaţii proaspete, artişti şi tendinţe care dizolvă prejudecăţi despre ceea ce înseamnă muzica, arta, conform unor convenţii pe care descoperim că avem dreptul de a le pune în discuţie.
Ceea ce a rezultat din aceasta “iluminare” s-a transformat în mişcare artistică independentă, prin care oamenii află acum cu uimire şi la noi în ţară, că în spatele “bulevardelor” luminoase pe care le-au bătut atâta vreme în sus şi în jos, sau de care au stat departe, există “straduţe” cu un farmec deosebit. Artiştii şi publicul au început să înţeleagă că dacă doresc lucruri noi, originale, nu le vor găsi pe marile bulevarde ci numai dacă se vor aventura într-un labirint stradal puţin expus vederii, dar plin de viaţă şi creativitate.
Astfel a apărut şi InnerSound New Arts Festival. O echipă entuziastă de artişti (Diana Rotaru, Sabina Ulubeanu şi Cătălin Creţu) şi-a asumat organizarea unui eveniment aflat deja la a doua ediţie, care aduce o viziune ce deschide ferestre şi uşi către lumi ascunse ochilor şi urechilor celor care cred că viaţa muzicală se petrece doar la Sala Radio şi la Ateneul Român, sau doar în legatură cu memoria lui George Enescu.

Tema acestei ediţii 2013 – Mysterium – ne vorbeşte tocmai despre ce e ascuns, despre fascinaţia descoperirii lucrurilor existente în spatele uşilor închise, în spatele vălurilor ce acoperă ceea ce sperie – adica NOUL – despre un spaţiu al creativităţii nelimitate, fără graniţe, fără separări. Invitându-te în acest spaţiu, InnerSound te provoacă să cauţi în tine răspunsurile la întrebările prilejuite de interacţiunile artistice propuse care nu au fost puţine în cele 6 zile de festival din perioada 26 – 31 august. Concerte camerale cu programe mixte, creaţii crossover, evenimente hibride (muzică şi pantomimă, muzică şi mişcare, film cu muzică interpretată live), performance multimedia, experimente în zona tehnologiei avansate aplicate artei sonore, un recital vocal de excepţie, concert pop-experimental, audiţii de muzică electronică în întuneric într-un spaţiu neconvenţional, un simpozion relaxat şi un atelier de compoziţie experienţială cu participanţi ne-muzicieni au fost propunerile de care Bucureştiul a beneficiat la finalul verii, atrăgând mulţi tineri şi nu numai, o comunitate în creştere a spectatorilor care la final au spus: “MAI VREM!”

Fiecare zi şi fiecare eveniment a fost o surpriză. Publicul a fost ţinut într-o stare de curiozitate ce l-a făcut să revină. Pentru că, odată ce păşeşti în acest spaţiu creativ, este foarte posibil să doreşti să te întorci. Astfel se explică numărul mare de spectatori, nebănuit pentru evenimente dedicate artelor contemporane.
Am fost artist invitat al acestui festival. Şi am avut sală plină, un public cald, am experimentat din interior bucuria de a fi parte a acestei reţele de comunicare pe atât de multe planuri. În acelaşi timp, am observat cu admiraţie tot ce am relatat mai sus şi am simţit autenticitatea contribuţiilor artistice şi a reacţiilor publicului.

De ceva vreme, eu tot colind străduţele lăturalnice ale lumii artistice şi ştiu că acolo sunt zăcăminte de creativitate ce merită explorate, cunoscute. Vă puteţi imagina ce satisfacţie am când apare un asemenea festival care să conducă spectatorii pe unde aceştia nu au mai umblat. Este de asemenea extraordinar că se găsesc sponsori şi parteneri care înţeleg importanţa acestor iniţiative şi le ajută să devină posibile.

Material de Irinel Anghel