„Romanians against Gravity: Aurel Vlaicu, Flight Daredevil“
La 100 de ani de la tragica sa moarte, marele inginer şi aviator Aurel Vlaicu a fost omagiat, pe 24 septembrie 2013, la sediul Institutului Cultural Român de la Londra. Evenimentele organizate şi-au propus să prezinte publicului londonez un portret viu şi realist al marelui aviator.
Expoziţia, care va putea fi vizitată la sediul ICR Londra până la sfârşitul lunii octombrie, prezintă, la scară mai redusă, o machetă a aparatului Vlaicu II, precum şi costumul de zbor şi casca originale, purtate în ultimul său zbor. Povestea vieţii şi contribuţiile tehnice ale lui Aurel Vlaicu au putut fi urmărite pe câteva panouri imprimate cu fotografii şi text, realizate în stil futurist de Zoe Olaru.
Cu ocazia vernisajului, la care au luat cuvântul ambasadorul României în Marea Britanie, ES dr. Ion Jinga, şi Dorian Branea, directorul ICR Londra, a fost lansată monografia bilingvă „Vlaicu”. Dan Antoniu, autorul principal al monografiei, a vorbit despre legăturile lui Vlaicu cu Marea Britanie. Daniel Iancu, muzeograf la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, a vorbit despre valoarea istorică şi sentimentală a exponatelor. Seara s-a încheiat cu prezentarea filmului biografic „Aurel Vlaicu” (1977), în regia lui Mircea Drăgan.
În urmă cu o sută de ani, într-o zi senină de septembrie, unul dintre cei mai talentaţi ingineri europeni ai generaţiei sale, devenit celebru în domeniul fascinant şi competitiv al aviaţiei de pionierat, se prăbuşea lângă Câmpina, nu departe de Carpaţii pe care încerca să-i treacă în zbor, la bordul unui aparat conceput şi construit de el însuşi. Moartea lui Aurel Vlaicu, la numai 31 de ani, după o fulgerătoare carieră care făcuse din fiul de ţărani transilvăneni o personalitate internaţională şi un idol al românilor de pe fiecare versant al Carpaţilor, a fost considerată o mare tragedie naţională a începutului de secol.
Prieten al marilor scriitori ai epocii, care vedeau în el un artist la fel ca ei, iubit deopotrivă în cercurile aristocratice şi de oamenii obişnuiţi, Vlaicu proiectează, dincolo de figura sa austeră şi tragică, consumată exclusiv de pasiunea pentru inginerie şi aviaţie, imaginea unui pionier al vitezei şi tehnologiei, dar şi un erou naţional.
Portretul conturat este cel al unui erou tragic, întrupare a hybrisului tehnologic al secolului al XX-lea, care alimentează extraordinare revoluţii tehnice şi tehnologice, dar şi a aspiraţiilor naţionalismului liberal, împlinite în România Mare câţiva ani mai târziu, după Primul Război Mondial.
Proiectul, curatoriat de ICR Londra, a fost realizat cu sprijinul consultantului știinţific ing. Dan Antoniu, Muzeului Sportului Bucureşti, Ministerului Tineretului și Sportului și Muzeului Civilizaţiei Dacice și Romane Deva.
Mai multe detalii la www.icr-london.co.uk
Recent Comments