Oana Ionel | Mașina de vise / The Dreammachine10 iulie – 3 august 2013, Spaţiul de artă contemporană Aiurart/ 10th of July – 3rd of August, Aiurart Contemporary Art Space.
Curatoare/Curator: Olivia Nițiș.
Vernisaj/ Opening: miercuri, 10 iulie, ora 19.00, @Aiurart (București, Lirei 21)/ Wednesday, 10th of July, at 19.00h, @Aiurart (Bucharest, Lirei 21).
*for English please scroll down
Mașina de vise a fost descrisă ca primul obiect de artă care trebuie văzut cu ochii inchiși. Pulsațiile de lumină stimulează nervul optic și alterează oscilațiile electrice ale creierului. Sub influența cărții lui William Grey Walter, The Living Brain, împreună cu Ian Sommerville, Brion Gysin a construit The Dreammachine în 1961, un obiect cilindric cu fante a cărui viteză de rotație permite luminii interioare să se propage la o frecvență constantă între 8 și 13 pulsații pe secundă. Această frecvență corespunde undelor alfa, oscilațiile electrice ale creierului în timpul relaxării.
The Dreammachine este o instalație de lumină, sunet și video, în care artista apropriază obiectul experimental din anii 1960 pentru a explora dimensiunile psihice și teoretice ale privirii, de la conștientizarea imaginii privite, ca realitate estetică, până la internalizarea imaginii ca element pur senzitiv. Oana Ionel reconstruiește și recontextualizează un traseu senzorial care pune în dificultate actul privirii aflat la granița dintre relaxare și discomfort hipnotic. Aspectul aparent științific al poveștii din jurul Mașinii de vise regresează către un science fiction fixat pe experiența vizuală imaterială, interioară, o trăire psihedelică lirico-tehnologică specifică avangardei târzii. O astfel de propunere într-o lume contemporană în care adicția suportă un alt tip de reprezentare are efectul unui obiect vintage.
_________________________________________________________________
*
The Dreammachine has been described as the first work of art to be seen with your eyes closed. Pulsating light stimulates the optical nerve and alters the brain’s electrical oscillations. Under the influence of William Grey Walter’s book, The Living Brain, along with Ian Somerville, Brion Gysin built The Dream Machine in 1961, a slotted cylindrical object whose rotational speed allows inside light to propagate with a constant frequency between 8 to 13 pulses per second. This frequency corresponds to alpha waves, electrical oscillations in the brain while relaxing.
The Dreammachine is an installation of light, sound and video in which the artist appropriates the experiment from 1960s to explore the psychological and theoretical dimensions of the gaze, from the image awareness regarded as aesthetic reality, to the internalization of the image as a pure sensitive element. Oana Ionel recreates and recontextualizes a sensory trail complicating the gaze on the border of hypnotic relaxation and discomfort. The apparently scientific aspect of the story surrounding the machine goes down to a science fiction fixed on the immaterial, inner visual experience, a psychedelic lyrical technological experience specific to late avant-garde. Such a proposal in a contemporary world where addiction holds a different type of representation has the effect of a vintage object.
Oana Ionel (b.1984) lives and works in Bucharest, Romania.
The Dreammachine este o instalație de lumină, sunet și video, în care artista apropriază obiectul experimental din anii 1960 pentru a explora dimensiunile psihice și teoretice ale privirii, de la conștientizarea imaginii privite, ca realitate estetică, până la internalizarea imaginii ca element pur senzitiv. Oana Ionel reconstruiește și recontextualizează un traseu senzorial care pune în dificultate actul privirii aflat la granița dintre relaxare și discomfort hipnotic. Aspectul aparent științific al poveștii din jurul Mașinii de vise regresează către un science fiction fixat pe experiența vizuală imaterială, interioară, o trăire psihedelică lirico-tehnologică specifică avangardei târzii. O astfel de propunere într-o lume contemporană în care adicția suportă un alt tip de reprezentare are efectul unui obiect vintage.
_________________________________________________________________
*
The Dreammachine has been described as the first work of art to be seen with your eyes closed. Pulsating light stimulates the optical nerve and alters the brain’s electrical oscillations. Under the influence of William Grey Walter’s book, The Living Brain, along with Ian Somerville, Brion Gysin built The Dream Machine in 1961, a slotted cylindrical object whose rotational speed allows inside light to propagate with a constant frequency between 8 to 13 pulses per second. This frequency corresponds to alpha waves, electrical oscillations in the brain while relaxing.
The Dreammachine is an installation of light, sound and video in which the artist appropriates the experiment from 1960s to explore the psychological and theoretical dimensions of the gaze, from the image awareness regarded as aesthetic reality, to the internalization of the image as a pure sensitive element. Oana Ionel recreates and recontextualizes a sensory trail complicating the gaze on the border of hypnotic relaxation and discomfort. The apparently scientific aspect of the story surrounding the machine goes down to a science fiction fixed on the immaterial, inner visual experience, a psychedelic lyrical technological experience specific to late avant-garde. Such a proposal in a contemporary world where addiction holds a different type of representation has the effect of a vintage object.
Oana Ionel (b.1984) lives and works in Bucharest, Romania.
_________________________________________________________________
Organizatori: Aiurart, Experimental Project.
Parteneri: Radio Romania Cultural, Zeppelin, All Hollow, Tataia, Sapte Seri, Senso TV Arte, TVCity, Modernism, Designist, Agentiadecarte.ro, Metropotam, ArtClue, ArtAct Magazine, Asdesign95, A R_chitecture T V, Liternet.
Recent Comments