Ceea ce distrugem si celebram in acelasi timp
Salonul de proiecte
Cladirea MNAC Anexa
Calea Mosilor 62-68, etaj 2, Bucuresti
Miercuri – Duminica: 10.00 – 18.00
Artisti: Apparatus 22, Tatiana Fiodorova, Monotremu, Raluca Popa, Sorin Popescu, Soyons Impossibles, Iulia Toma
Perioada: 13 decembrie 2012 – 3 februarie 2013
Vernisaj: joi, 13 decembrie, ora 19.00
In sezonul trecut, Salonul de proiecte a actionat ca un catalizator pentru productia de arta contemporana locala, incurajandu-i pe artistii tineri sa formuleze propuneri care s-au materializat in doua expozitii colective ce au prezentat lucrari produse special cu ocazia acestor evenimente. In continuarea acestui demers a fost lansat un al doilea Open Call, iar expozitia de fata prezinta selectia realizata de artista Aurelia Mihai. O trasatura care merita subliniata in legatura cu aceasta expozitie – si care constituie poate un simptom al statutului artistului contemporan care alege de multe ori colaborarea, actiunea comuna si angajamentul in numele unor cauze care trec dincolo de practica/motivatia singulara, individuala – este prezenta lucrului in colectiv. Artistii metabolizeaza aspecte din realitate, elemente extrase din contextul actual intr-o serie de lucrari care nu pot fi grupate dupa un alt principiu decat cel al diversitatii. Intr-un moment in care presiuni de diverse tipuri ar putea conditiona anumite alegeri, ar putea dicta subiecte si abordari previzibile, usor de anticipat si asimilat la nivelul sistemului simbolic si comercial al artei contemporane, artistii prezenti aici actioneaza idiosincratic, isi configureaza autonom propria subiectivitate, decupand propriile lor nise in continuum-ul unei realitati marcate de criza. Un fir comun poate fi totusi detectat in incercarea lor de a deturna diverse formate si reflexe mentale, habitudini sociale, alterandu-le si construind sensuri imprevizibile.
Apparatus 22 lucreaza cu fantasma pe care o construieste industria modei, artistii dezvaluind momente de adevar si emotii ce ies la suprafata prin fisurile unui „construct-al-realitatii-imbunatatite”. Ei deturneaza limbajul folosit in moda, strategiile ei hipnotizante de seductie, pentru a imagina un alt viitor, la fel cum si colectivul Soyons Impossibles deturneaza formatul exercitiilor yoga in scopul revelarii interdependentei dintre transformarea spirituala si emanciparea politica, intrebandu-se daca reconstructia personala prin actiunile realizate cu propriul corp poate regla injustitia economica sau discriminarea. Iulia Toma mediteaza asupra codului social imprimat de purtarea hainelor standard (uniforme, salopete, halate), fiind interesata de mutatiile survenite in statutul si reprezentarea muncii feminine, la locul de munca si in contextul activitatile casnice, inainte si dupa 1989. In cazul Tatianei Fiodorova si al Ralucai Popa, reflectia asupra trecutului se impleteste cu elemente extrase din istoriile personale, ambele artiste luand ca punct de plecare lucrari realizate de tatii lor. Fiodorova realizeaza o carte de artist in care chestioneaza pozitia artistului in Moldova sovietica, iar Raluca Popa construieste o animatie, recontextualizand astfel un corpus de desene in incercarea ei de a rememora – si totodata analiza – demersul tatalui ei. Trecand de la experienta personala la investigarea realitatii exterioare, Sorin Popescu exploateaza precaritatea mobilierului urban transformandu-l intr-un dispozitiv fotografic rudimentar. In acest fel, imaginea este rezultatul unui act care suspenda complet implicarea subiectiva a artistului, actionand si ca un comentariu critic asupra hiper-tehnologizarii prezente. Rezonand cu panica actuala privind iminenta sfarsitului lumii, colectivul Monotremu propune o viziune optimista in care distrugerea este sarbatorita intr-o coregrafie spectaculoasa, caci, dupa cum considera artistii, ceea ce distrugem si celebram se afla intr-o relatie de interdependenta totala.
—–
Pornind de la premisa ca in Romania posibilitatile de productie in arta contemporana sunt aproape inexistente, iar artistii din generatiile noi intampina mari dificultati in a-si concretiza proiectele, Salonul de proiecte isi propune sa actioneze ca o platforma pentru incurajarea unor practici artistice care abordeaza probleme actuale din societatea romaneasca, reflectand asupra contextului contemporan.
Salonul de proiecte este o initiativa a Magdei Radu si a Alexandrei Croitoru si se desfasoara in spatiile din Calea Mosilor, nr. 62-68, etaj 2, Bucuresti, cu sprijinul financiar si logistic oferit de Muzeul National de Arta Contemporana (MNAC). Aceasta initiativa isi propune realizarea unor expozitii, prezentari si dezbateri care se focalizeaza asupra artei contemporane din Romania, punand productiile tinerilor artisti intr-un context generational mai larg.
—–
Salonul de proiecte
Recent Comments