text:  Roxana Păsculescu, sept. 2012

fotografii din colectia personala a artistilor

E uimitor cât de multe sunt taberele de creaţie astăzi, venind parcă anume să contrazică sentimentul general unanim că arta vizuală nu are niciun rol fundamental în societatea noastră contemporană.

Organizate în zone de câmpie sau de munte, acestea încearcă să ofere artiştilor plastici un cadru natural propice creaţiei, adică motivaţia întoarcerii către lucrul în natură şi mai ales să stimuleze comunicarea dintre participanţi, de cele mai multe ori, adepţi ai diferitelor metode artistice şi aparţinând diverselor generaţii.

Simpozionul de pictură şi restaurare organizat de Centrul de Cultură de la Arcuş, jud. Covasna iese cu pregnanţă – din câteva motive punctuale care determină profilul aparte al taberei – din tiparul instaurat de şirul evenimentelor de acest tip. Fără să omitem a menţiona că regiunea desfăşurării este una minunată, că parcul şi castelul baroc care găzduiesc artiştii reprezintă cu adevărat un loc al visării, ne vom centra totuşi atenţia asupra celorlalte elemente, capabile să plaseze tabăra de creaţie într-un spaţiu aparte.

În primul rând, Simpozionul de pictură şi restaurare de la Centru de Cultură Arcuş are deja o tradiţie în materie de sculptură de grădină, inițiate de fostul director Petre Străchinaru, cărora le-au urmat taberele de pictură și grafică, sub oblăduirea actalului director Kopacz Attila.

De-alungul vremii, s-a alcătuit aici o foarte frumoasă şi diversă colecţie de artă, la ale cărei piese, cei interesaţi vor avea acces, căci în atenţia gazdelor stă în viitorul apropiat, organizarea unor expoziţii tematice.

Apoi, pictorului Ion Lazăr, i-a fost încredinţată, în ultimii 5 ani, misiunea invitării artiştilor participanţi. Prezenţa lor în tabăra de creaţie de la Arcuş vorbeşte apăsat despre arta românească contemporană, în acelaşi timp şi despre tehnica restaurării, aşa cum se învaţă ea la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, unde plasticianul-coordonator este cadru didactic.

Nu în ultimul rând, trebuie să semnalăm că artiştii participanţi, în viziunea organizatorilor sunt liberi să decidă tehnicile şi deci materialele de lucru în care doresc să se exprime. Rezultatul este unul semnificativ, ducând către o fascinantă bogăţie a lucrărilor care rămân în custodia Centrului Cultural Arcuş. Prin urmare, vom remarca prezenţa picturilor în ulei pe pânză ori pe carton dar cel puţin la fel de interesante, lucrări de grafică executate în pasteluri, acuarele, guaşe şi desigur în tehnici mixte.

În linia aceasta, deja instaurată de coordonator, se înscrie şi grupa de artişti prezentă la Arcuş în anul 2012. Ei sunt: Mirela Hagiu, Adalgiza Harabagiu, Daniel Ionescu, Ioan Oratie, Maria Nichifor, Corina Perianu, Vlad Perianu, Despina Tudor şi Oana Unciuleanu. Fiecare artist a avut un demers personal cu note deosebite, înscriidu-se în planul preocupărilor estetice cotidiene ori depăşindu-le prin deschiderea către provocarea plain air-ului.

Aşadar, au dominat peisajele dar n-au lipsit nici naturile statice; apoi portretele au jucat într-un mod plăcut un loc special şi nu în ultimul rând schiţele de idee şi-au avut locul lor binemeritat.

Singurul sculptor participant la Simpozionul de anul acesta, Vlad Perianu a lucrat lemnul caracteristic zonei şi a creat câteva compoziţii cu directă referire la sacru.

Foarte tinerele plasticiene, Maria Nichifor, Despina Tudor şi Oana Unciuleanu, portretizate şi de Ion Lazăr, au restaurat icoane aparţinând Muzeului Spiritualităţii Româneşti de la Catedrala Ortodoxă de la Sfântu Gheorghe. Pe lângă asta au lucrat şi la faţa locului, întocmai ca ceilalţi artişti, căutând motive de inspiraţie specifice spaţiului.

Şi anul acesta, se regăsesc ca teme, Castelul baroc şi parcul său dar mai ales casele din sat. Pretextele artistice vor avea cu timpul – care se va scurge firesc peste ele – şansa de a deveni documente şi chiar posibile repere ale acestei perioade.

Expoziţia care a încununat rezidenţele de anul acesta, amplă şi diversă – urmând cronologic expoziţiei de pictură a soţilor Rodica şi Iacob Lazăr – a putut fi văzută în spaţiul Galeriei din Grajd.