Geta Brătescu: Atelierele artistului

25 octombrie – 2 decembrie 2012

Vernisaj: joi, 25 octombrie, ora 19.00

Salonul de proiecte

MNAC Anexa – Calea Moșilor 62-68
Etaj 2, București

Curator: Magda Radu

Geta Brătescu a făcut şi face dovada unei complexităţi remarcabile prin dezinvoltura cu care a abordat o gamă extrem de variată de materiale şi medii de expresie: desen, colaj, obiect, gravură, fotografie, film experimental, happening, tapiserie, etc. Acestora li se adaugă producţiile textuale care pot fi privite în conjuncţie cu (dar şi ca având o identitate autonomă faţă de) arta ei. Cele două dimensiuni – textuală şi vizuală – a operei Getei Brătescu vor fi citite împreună în această expoziție. Nu doar în sensul clarificării unor acţiuni e important ca textele să fie corelate cu lucrările (mai ales atunci când există o legătură directă între ele), ci şi pentru că anumite lucrări dobândesc o extensie semantică prin lectura în paralel a conţinutului lor exprimat în text. E evidenţiată astfel uimitoarea capacitate de modulare a sensului prin jocul semnificanţilor care glisează necontenit unul către/în celălalt, prinşi într-o naraţiune (un „monolog interior”) pe care desfăşurarea vizuală nu o surprinde – şi nici nu caută să o suprindă, pentru că nu caută să se constituie ca o ilustrare narativă – în integralitatea ei. Mediile de lucru reprezintă firul conceptual al acestei expoziții: atelierul, spațiul industrial (tipografia, cazangeria), și, într-un sens mai extins, topografia spațiului mediteranean – ce constituie o sursă primară pentru seria Medea. Aceste medii/lumi circumscriu activitatea Getei Brătescu. Ea le colonizează prin prezenţa ei şi se lasă totodată contaminată/modelată de ele, ceea ce are ca finalitate, printre altele, atragerea în orbita artei a unor obiecte/fragmente din realitate.

Constelația de lucrări grupate în jurul temei Atelierului revelează înclinaţia Getei Brătescu de a reflecta asupra sferei artei într-un mod aproape literal, producând lucrări care investighează convenţiile, instrumentele, cadrul artei, precum şi propria ei implicare în acest proces. Auto-reflexivitatea îndreptată asupra circumstanţelor producerii actului artistic e exprimată și prin recursul la personajul emblematic Esop – eroul din fabulele antice – care e deopotrivă personaj imaginar şi alter ego. Acţiunile lui Esop, descrise prin limbaj, ne revelează faptul că mecanismul creaţiei încorporează o dimensiune ludică, iar artistul e simultan participant şi observator al modului în care se compune şi se de-compune, în etape succesive, continuum-ul producţiei artistice. Arta nu mai există (doar) ca obiect sau ca formă, ci în primul rând ca proces. Precum Esop, Pafnutie are calitatea de a fi un alter ego al artistei – el derivă chiar din Esop, însă are o sumă de alte trăsături care îl diferenţiază de acesta. Se poate spune că Pafnutie e o încarnare umilă a lui Esop; dacă Esop e responsabil pentru stârnirea fluxului creaţiei, Pafnutie se manifestă la un nivel inferior, îndeplinind o muncă lipsită de vreun scop aparent; creaţiile lui nu au destinatar, nu au public sau receptor: ele sunt obiecte „pentru nimeni”. În expoziție, un exemplu care corespunde suficient de convingător profilului lui Pafnutie este oferit de seria de colaje, numită Vestigii (1978), compuse din resturi de materiale textile culese dintr-un sac în care au fost depozitate aceste rămăşiţe, sac ce aparţinuse mamei artistei. Concomitent cu faptul de a fi „alese” ca elemente ce intră în compoziţia unei suprafeţe, aceste resturi sunt salvate, reciclate, reconvertite în mecanismul memoriei. Nu doar amintirea mamei e activ invocată prin „ţeserea” compoziţiei şi coaserea peticelor de materiale pe care ea le-a atins şi lucrat cândva, ci şi un întreg conglomerat de constructe imaginare care au jucat un rol esenţial în felul în care s-a constituit în timp subiectivitatea artistei: tărâmul mitic şi fabulos al Balcanilor şi Mediteranei (de unde provin Esop, Nastratin, Pafnutie și Medea), forfota pitorescă a Ploieştiului, oraşul natal, în perioada interbelică, poezia şi senzualitatea oraşului decăzut – Bucureştiul –, aşa cum e el descris în romanul Craii de Curtea Veche (1929) de Mateiu Caragiale.

Lucrul în cazangerie (o sarcină impusă în perioada în care artiştii erau obligaţi, în virtutea aparteneţei lor la UAP, să intre în mediile industriale pentru a le documenta prin desen) declanşează o meditaţie plastică asupra formei cercului, extrasă/epurată din silueta circulară a cazanelor, o formă pe care Geta Brătescu o explorează prin realizarea unor serii, asociindu-i o constelaţie de alte semnificaţii. Fiind responsabilă de realizarea concepţiei grafice a revistei Secolul 20 şi având, ca atare, sarcina de a fi prezentă frecvent în tipografie, Geta Brătescu şi-a apropiat acest mediu de lucru, devenind atentă la parametrii lui, aşa cum şi spaţiul atelierului e conceptualizat şi abordat de ea ca subiect în sine, constituindu-se în timp ca o entitate meta-artistică. Ea alege să fotografieze obiecte din tipografie, reprezentând „părţi ale maşinilor tipografice” sau recipiente cu vopseluri, care dobândesc, prin fotografiere, calitatea unor portrete: „obiectul”, spune ea, „te abordează cu o privire fixă şi persistentă”. Antropomorfizarea şi personalizarea obiectelor – investite uneori cu un dinamism propriu, așa cum se întâmplă de pildă în cazul seriei Magneţii – contribuie la accentuarea disoluţiei între subiect şi obiect. În practica Getei Brătescu, spaţiul fizic, real fuzionează cu spaţiul intim-interior, alcătuind un angrenaj care intră în câmpul artei.

 

Geta Brătescu (n.  1926, Ploiești) a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității București și la Academia de Arte Frumoase din București, avându-l ca profesor pe Camil Ressu.  Expoziții recente: A Bigger Splash: Painting after Performance, Tate Modern, Londra, 2012-2013; Frieze Masters, Londra, 2012; La Triennale, Paris, 2012; Bienala de la Istanbul, 2011; Museum of Desire, MUMOK, Viena, 2011; Ostalgia, New Museum, New York, 2011; Alteritate, Galeria Barbara Weiss, Berlin, 2011 și Galeria Mezzanin, Viena, 2010 (solo); Lucrul, Imaginea, Semnul, Ivan Gallery, București, 2011 (solo); Geta Brătescu, Galerie im Taxispalais, Innsbruck, 2008 (solo); Resurse, cu Ion Grigorescu, MNAC București (2007).
Salonul de proiecte este o inițiativă a Magdei Radu și a Alexandrei Croitoru și se desfășoară în spațiile din Calea Moșilor, nr. 62-68, etaj 2, București, cu sprijin financiar și logistic oferit de MNAC. Această inițiativă își propune realizarea unor expoziții, prezentări și dezbateri care se focalizează asupra artei contemporane din România, punând producțiile tinerilor artiști într-un context generațional mai larg.

Expoziția Geta Brătescu: Atelierele artistului va fi prezentată într-o formă extinsă la MUSAC – Museo de Arte Contemporáneo de Castilla y León (Spania) în perioada 9 martie – 9 iunie 2013.

Expoziția este organizată de MNAC în colaborare cu MUSAC, Museo de Arte Contemporáneo de Castilla y León. Această colaborare a fost posibilă prin sprijinul oferit de Institutul Cultural Român din Madrid.

Amenajarea spaţiului expoziţional a fost realizată în colaborare cu Attila Kim.

 

Mulțumiri speciale: Ivan Gallery

 

Program vizitare: Miercuri – Duminica / 10.00-18.00

Photo: Geta Brătescu, Portretul Medeei, 1980