ARTEXPERT GALLERY vă invită Marţi, 5 iunie 2012, ora 18.00 la vernisajul expoziţiei MADONE ŞI VENERE MODERNE
Andreia CISMAŞIU, Marian FURTUNĂ
Curator: Vasile RADU
Expoziţia este deschisă în perioada 5 – 26 iunie 2012 (L-V, 9-17)
ARTEXPERT GALLERY
Cluj-Napoca, str. Iuliu Maniu nr 10
Tel. 0264590041, 0740451789
MADONE ŞI VENERE MODERNE
Viziunea picturală asupra femeii ilustrează, de-a lungul timpului, două idei fundamantale: prima exprimă magnificienţa chipului feminin aureloat de nimbul sacerdotal al puterii de procreere şi de ocrotire al mamei, a doua, forţa de atracţie a naturii feminine care subjugă bărbatul şi dă chip acelei frumuseţi virginale, irezistibile, al cărei „motor” genetic este erosul. Prima compune o etică a sacrificiului, a durerii, a milei şi a iertării, formele cele mai pure ale iubirii necondiţionate, cea de-a doua declanşează pasiunile, dezlanţuie simţurile, stârneşte bucuria şi pofta pentru viaţă, împlineşte sensurile ei, exprimă fericirea umană. Într-o formă sau alta, fiecare fiinţă umană trece succesiv prin aceste ipostaze existenţiale, fie că este sau nu conştientă de ele. În interiorul acestei alterităţi, fiecare femeie este pe rând veneră şi madonă, chiar dacă se scaldă în mlaştina tulbure a unor „iubiri” liminale sau uită îndatoririle matrimoniale. Rămâne meritul artiştilor să aşeze din loc în loc efigii, să decoreze acest univers prozaic lumesc cu ipostazele unei idealităţi modelatoare, să plăsmuiască pentru noi acele sacralităţi care ne feresc de rău.
Sunt puţini acei artişti contemporani, tineri mai ales, în afară de Andreia Cismaşiu şi Marian Furtună, care să se aplece cu atâta seriozitate gravă asupra acestei magnifice teme a artei, abordând cu un idealism înălţător un subiect ubicuu al vechii arte, atât de rar întâlnit astăzi şi înţeles dintr-o perspectivă atât de modernă.
Dar, din păcate, pictura unor astfel de teme nu mai este „trendy”! Metafora plastică a încetat să facă prozeliţi şi să fie gustată de publicul superficial şi grăbit, care nu mai găseşte răgazul „de a contempla” un tablou. Dară-mi-te de a medita asupra mesajului artistului. Puţini au mai păstrat instinctul sănătos de a privi admirativ un nud, aducând indirect un elogiu iubitei, tot mai puţini văd în femeie madona ca întrupare a durerii umane, tot mai puţini se arată dispuşi să acorde locul central al căminului lor acelei fecioare „con solare” (însorite), rezistând asediului „starurilor porno” într-o lume devastată de egoism şi egocentrism. Tot mai puţini aşează printre valorile esenţiale ale vieţii maternitatea, puritatea, feminitatea, spiritualitatea creştină şi – de ce nu? – virginitatea! Ne e teamă ca această veche sacralitate câştigată de om prin spirit să nu alunge animalul din noi? Privim pieziş, cu o complicitate imundă, vinovată, realitatea imaculată a artei de altădată şi preferăm „subiectele” artistice care ne spun „ceva” prin ricoşeu, de teama de a nu recădea în sclavia vechilor modele, de a nu pierde acea decăzută „libertate” a animalului hăituit într-o lume în care complicităţile nu servesc cu ardoare decât sinelui înrăit şi vanităţilor deşarte ale omului contemporan. Trebuie să ne îndreptăm privirea spre acele năluciri şi plăsmuri care au efectul unui fulger venind din intunericul profund şi imemorial al speciei noastre.
NĂLUCIRI ŞI PLĂSMUIRI
O astfel de pictură „cu năluciri şi plăsmuiri”, de o modernitate rafinată, practică cei doi artişti: realismului vulgar îi ia locul o altă „realitate” onirică, cea a visului care „se întrupează” sau cea a visului „care se pierde”, dispare de pe ecranul minţii, senzaţiile şi „realitatea” simţurilor estompându-se. Această pictură vrea să alunge orice senzorialitate pasageră, orice materialitate vulgar-senzitivă şi să le înlocuiască cu „stări” afective de graţie, cu „delicii” intelectuale prin care cei doi „comunică” mai mult despre sensibilitatea şi caracterul lor personal decât ar face-o simpla notaţie a realităţii, oricât ar fi ea de glorios figurativă sau de abil orchestrată prin meserie.
Putem vorbi, în cazul Andreiei Cismaşiu, eventual, de un „realism” psihologic, autoarea pornind de la „realitatea” imediată a fotografiilor sau a unor jurnale-manuscris. Această materie primă este însă „topită”, amalgamată de „retortele” unor experienţe imediate, triste, sub presiunea inhibantă a unei sensibilităţi puternic ordonatoare. Câtă pictură, atâta poezie! Putem vorbi de „onirism” prin puterea ei de a pune stavilă viului, unei realităţi crude, agresoare, trăind într-o „lume secundă”, fragilă şi fantomatică. O lume ca un ecou care se pierde treptat sub vălurile unor adâncimi cicatrizate, devenite istorie sentimentală. Rămăşiţele unui univers afectiv patetic, sfărâmat, prin care drama este depăşită. Este exact acel moment al istoriei ei ca artist în care venera devine madonă: deşi victimă, ea iartă, împărtăşeşte durerea umană şi devine o întruchipare a compasiunii. Stilul său plastic, care împrumută ceva din aparenţa frenetic-decorativă a lui Klimt, nu rosteşte însă o istorie exuberantă, ci realitatea patetică a unui spirit care evadează, purtat de aripile unui imaginar vindecător.
Mesajul ei este fără dubiu: ne arată cât de frumos poate fi urâtul! Ce poţi pretinde mai mult de la un artist? E o alchimie secretă de extracţie flaubertiană, sau este un vis „la umbra fetelor în floare”, cu aromă proustiană.
Tot astfel, plăsmuirile „melodramatice” ale lui Marian Furtună: madone şi îngeri care au exacerbarea şi tensiunea expresivă a formei centrate pe simplitatea simbolică epurată a corpului uman. Dacă n-ar depăşi dogmatismul imageriei religioase, ele n-ar putea avea acea forţă magnetică aplicată contorsionist, care ne trimite la o suprarealitate. De onirism putem vorbi şi aici, dar nu de tandrele plutiri halucinante ale Andreiei, ci de un “delir” al expresivităţii corporale care enumeră repetitiv tocmai acele elemente ale corpului care îl fac pe om altceva decât “bestie” umană. Chipul şi mâinile prinse în acolada decorativă a formelor, în filigranul abstract al liniei unduite, în exacerbarea expresionistă a unor postúri căutate ale frumuseţii renascentiste, boticelliene, sau în abilitatea imaginară a maeştrilor manierişti.
Există şi în această pictură o inserţie a modernităţii care face din arabescul formei şi din vitalismul cromatic sindromul unei fascinaţii a viului. Şi prin care venerele sale sunt altceva decât o exhibiţie a sexului. Ele reprezintă o natură „îmbunătăţită” şi „catehizată” de ordinea convivă şi de iubirea morală, pentru care legea dintâi este perpetuarea şi preamărirea frumuseţii umane, ca măsură a tuturor lucrurilor. Vălurile şi drapajele sale au altă logică decât aceea de a acoperi părţile ruşinoase ale corpului uman. Ele compun împreună cu forma carnală edificii estetice care se suţin reciproc şi elogiază pasionant nuditatea asexuată, eterna trecătoare frumuseţe androgină, tinereţea care dă mereu omului forţa de a stăpâni universul. – VASILE RADU
Andreia CISMAŞIU
n. 5.09.1979, Turda, Cluj
Absolventă a Universităţii de Artă şi Design din Cluj, secţia Foto-Video (2003), masterat (UAD Cluj, 2011); membră UAP, Filiala Cluj-Bistriţa, membră D. Fleiss and East-West Artists E.V.
Expoziţii personale: SELF, Ramada Plaza Budapesta, Ungaria 2011; Contratimp, Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea 2006 şi Galeria Veche, Cluj 2005; Naturi, Salonul fundaţiei olandeze „Sf. Daniel”, Turda 2004; Geometrii Albastre, Turda 2002.
Expoziţii de grup: Internaţionala de Miniaturi, Subotica, Serbia 2012; She views herself, Paris, Franţa 2012; Bienala de Artă Plastică Lascăr Vorel, Piatra Neamţ 2011; Ebienale, Festivalul George Enescu, Bucureşti 2011; Pictura/Nepictura, G+G şi Invitaţii săi, 2011; Salonul Anual de Miniatură, Budapesta, Kaposvar, Ungaria 2011; Semne, Covasna 2011; Salonul Anual de Pictură al UAP, Cluj 2004-2011; Salonul Anual de Artă Decorativă, Bucureşti 2011; Expoziţia Digitală Identităţi Europene, Londra 2011; Colţ de atelier, Galeria Senso, UAP Bucureşti 2007; Trans Cultural Exchange, Boston, SUA 2006; Tur D’Art, Sala Dalles, Bucureşti 2005; Expoziţie de Fotografie şi Mixed Media, SalinaTurda 2004, 2002; ROZ, Casa Tranzit, Cluj 2004, 2002; Micul Prinţ, Satu Mare 2004, 2000; Itineraires Roumains, Nantes, Franţa 2002. Mail art: Expo Internaţională LUNA, Buenos Aires, Argentina 2010; Moderna Galerjia Licovni Susret, Subotica, Serbia 2010, 2009; Liberty, Muzeul Ţarii Crişurilor, Oradea şi Galeria de Artă, Turda, 2006; Libertate, Debrecen, Ungaria 2005; Globalizare, Muzeul Naţional de Artă, Satu Mare 2004.
Tabere de creaţie: D. Fleiss und East West Artists (Turda 2004, Mallnitz, Austria 2010, 2011); Simpozionul Internaţional de Artă Book Art Biennale, Satu Mare 2010; Arti Sympo Impro Privee, Balatonfured, Ungaria 2011.
Burse de studiu: Bursa pentru tineret a Uniunii Artiştilor Plastici, 2005.
Lucrări în colecţii particulare: România, SUA, Germania, Ungaria, Armenia, Serbia.
Marian FURTUNĂ
n. 30.08.1976, Cluj-Napoca
Absolvent al Liceului de Arte Plastice Romulus Ladea din Cluj (1994) şi al Academiei de Arte Vizuale Ion Andreescu din Cluj, secţia Pictură (1999); membru UAP Cluj.
Expoziţii personale: O femeie, Galeria Arhipelag, Cluj 2009; Iconosemne, Muzeul de Artă, Cluj 2008; Simboli vericali la Galeria Eventa, Torino Italia 2008; Icono în semne şi Culoarea semnelor, Galeria Danel, Cluj 2005; În semnele petelor, spaţiile Pensiunii Paris, Cluj 2006; Ambient, spaţiile Restaurantului Athena, Cluj 2004.
Expoziţii de grup: Tradiţie şi actualitate, Muzeul de Artă, Cluj 2007; Expoziţie de icoane, Teatrul de Comedie, Bucureşti 2007, Desenul, Green Tea House, Cluj 2003; Colibiţa, Galeriile UAP, Bistriţa 2002; Oglinda, Muzeul de Istorie, din Cluj 2002; Reactiv, Galeriile Gala, Bucureşti 2001.
Alte manifestări artistice: concepţie şi execuţie decoraţiuni interioare în clădiri de utilitate publică (hoteluri, restaurante, instituţii publice etc.), 2004-2007; pictură de biserici şi iconostase în tehnici diverse (Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş şi Mureş), 2000-2007; participant la lucrările de restaurare ale bisericii Mănăstirii Moldoviţa, 1998-1999.
Premii şi distincţii: Premiul special – Expoziţia Internaţională Dezastre, Oslo 1990, Premiul I – Olimpiada de pictură, faza naţională (1994), Nominalizat între primii 15 de artişti clujeni la sondajul Clujeni de nota 10, 2005.
Lucrări în colecţii particulare: România, Italia, Franţa, Belgia, SUA, Norvegia, Austria.
Recent Comments