EU, GEN
-de Alexandru Fifea-
Vineri 4 mai ora 18:00 la Teatrul LUNI de la Green Hours
Spectacol lectura in cadrul Luna Scrie despre Tine
În distributie: Alexandru Potocean
-intrarea liberă-
Eugen a învătat sa vorbească, apoi a trebuit să învețe să tacă. A învătat să nu ceară prea mult. Eugen stă de 5 ani pe canapea si nu mai face nimic. Nu mai vrea să gresească nimic. Fumează. Se gândeste la lucrurile pe care le-a făcut. A făcut facultatea de actorie. A lucrat de câteva ori chelner. A avut câtiva prieteni pe care nu îi mai are. Lui Eugen îi e frică să nu ajungă un boschetar. Un om nebun care delirează pe stradă, un om invizibil.
EUGEN: Ne-am indragostit pe plaja. Vin si tequilla si bere si inc-un shot si-o felie de luna, fix ca-n cantec. Apoi diminetile, mahmurelile, si iarasi prima bere si primul fum. Apoi un pill, pe urma un timbru, inc-un shot, inc-o seara de vineri, clubul , prietenii, colegii din scoala pe care tot noi i-am adus acolo, alte fumuri, inc-o tequilla , sampanie la 6 dimineata, prima liniutza de cola, prietenii noi, mai da-o dracului de meserie, meritam si noi o pauza, oricum mai avem 2 ani, oricum suntem cei mai buni, avem inca timp, c p l m – am 26 ani, totul e sub control , totul e ok doar ca nu mai avem foitze, WTF, cum adica nu mai avem foitze, auzi astea se piseaza, se trag pe nas sau le mancam, nu stiu baby, las ca vedem noi, fuck a venit toamna, hai acasa, totusi noi unde mai bem?
(…)
“Da-i ma drumu’ de-aicea ca ej penibil!” Nu inteleg daca bodyguardul chiar a zis asta sau doar mi s-a parut. Oricum ranjesc la mine. Rad de mine, trebuie sa ma car de-aici. Nu mai inteleg nimic. Nu-mi dau seama nici daca mi-e frig sau nu. Vad ca blugii-mi sunt uzi, la fel si cizmele, dar nu simt nimic. Ba da, daca ma concentrez doar pe asta, pot sa simt. Ninge. Mergi. N-am nici un ban la mine. Mergi. Cum dracu’ vine asta cu mersu’? Ma trezesc razand. Rad din ce in ce mai tare. Nu rad de nebun, stiu de ce rad. Rad pentru ca pentru cateva secunde sau minute am crezut c-am uitat cum se merge. Hahahai fratee…, cum sa uiti cum se merge? Pasesti, e foarte simplu. Pasesti. Si cand aud cum suna, mi se pare si asta foarte amuzant in sine, asa, cumva. Nu mai rade. Pasesti. Asa. Incet. Hai. Bravo. Asta e! O sa-mi ia ceva pana ajung la autobuz. Fuck, cred ca de data asta chiar am facut ceva nasol, daca nici un taxi nu mi-a chemat. Incerc sa il sun pe Faraonu’ dar telefonul are o carcasa de gheata sau de plastic care nu ma lasa sa tastez.
————
”Scrie despre tine” este un atelier de dramaturgie in care participantii dezvolta piese de teatru pornind de la povesti si experiențe personale. Va invitam la evenimentele din cadrul ”Luna Scrie despre tine” pentru a vedea primele texte generate in acest atelier- 8 spectacole lectura, doua productii independente de teatru si un workshop deschis
Mai multe detalii despre program, autori si atelier aici:
Recent Comments