Vernisaj: Open Studio cu Ana Barbu & Naiana Vatavu
Perioada: 22 Noiembrie, 18:30 deschidere – 28 Noiembrie, 12:00 inchidere
Locatie: Casa Arte, str. Popa Tatu, nr. 27, et. 2, ap. 7, Bucuresti
interfon 07C
In zilele urmatoare cu programare la 0727.27.29.35
Expun artistii : Ana Barbu & Naiana Vatavu
Naiana Vatavu, Proiect “Ceilalti”
Consider că titlul proiectului- ,,Ceilalți,, surprinde conceptul cheie în jurul căruia gravitează din punct de vedere tematic proiectul meu de diplomă. În cadrul celor 4 lucrări propuse există două personaje care se detaşează de fond şi de restul elementelor. Aceste două figuri, fie că reprezintă transfigurări ale umanului sau forme abstracte, ocupă un loc important în cadrul compoziţiei, separându-se de celelalte personaje datorită diferenţei cromatice sau de formă. Am urmărit surprinderea trăirii unei stări de separare, de segregare in raport cu ceilalţi, stare in faţa căreia societatea rămâne un martor tăcut.
Am pornit în demersul meu de la crearea un spaţiu virtual încărcat de simboluri personale. Universul construit de mine, compus din forme decupate din hârtie a fost transpus pe pânză, păstrându-se trăsăturile scenografice specifice unui spaţiu tridimensional. Fotografiile acestui decor intim reprezintă un punct de plecare, un reper în developarea compoziţională a lucrărilor, si au servit efortului meu de a compune şi recompune spaţiu.
Iluzia de spaţiu predefinit, de scenografie, prezentă în toate lucrările este dată de dialogul dintre plin si gol pe de o parte, si de corespondenţele create între formele diferite ca formă pe de altă parte. Compoziţiile deschise crează un spaţiu vast, un orizont antagonic, dominat de relaţiile dintre personajele centrale si restul figurilor, care prin succesiunea lor definesc un public fantasmagoric, o societate pasivă sau subversivă. Intenţia mea este de a crea, apelând la o compoziţie tip spirala, sau semicerc, un anumit tip de dinamism. În cadrul lucrărilor mele, dinamismul figurilor constă din alternarea formelor si din plasarea lor in spaţiu, unele dând impresia de imponderabilitate. Elementele se află într-un dialog continuu, între ele existând relaţii armonice/dizarmonice. Ele comunică între ele, sunt suprapuse, juxtapuse sau transpar, unele fiind orientate spre cele două figuri centrale care în majoritatea lucrărilor se diferenţiază ca formă de restul elementelor.
În cadrul tuturor lucrărilor există o preocupare evidentă pentru surprinderea unui tip de atmosferă romantică întâlnită şi la artiştii suprarealişti creată printr-o cromatică preponderent caldă, dominată de griuri colorate sau tonuri rupte precum şi de importanţa acordată eclerajului si umbrelor proiectate.
Situat la limita dintre abstract şi figurativ, proiectul meu este dominat de un eclectism stilistic. Modalităţile de compunere şi ritmicitatea compoziţională amintesc de raporturile muzicale regăsite în lucrările cubiştilor, însă în cadrul lucrărilor mele nu există o fragmentare, o abstractizare a formei atât de pregnantă. Am urmărit o redare a materialităţii de factură mai degrabă suprarealistă cu accente de minimalism incipient.
Ana Barbu, Proiect ” Filliniada”
“Am recurs la culori pentru a mă deghiza” astfel justifică Fellini parcurgea cinematografică alb-negru cu unele pasaje color. Personaje misterioase sunt create pentru a fi percepute mereu altfel decât au fost prezentate.Ai senzatia ca exista un alter ego in fiecare dintre ele. Scoaterea in evidență a personajelor tipice acelor vremuri într-o notă umoristică, trădează drame interioare aparent ascunse. Mare admirator a eternului feminin, maestrul încearcă o nuanțare a rolului femei în societate.Altfel spus, pentru el „în spatele unui barbat puternic se află întotdeauna o femeie” .
Deși personajele feliniene trăiesc într-o lume decadentă, de multe
ori acestea sunt pline de tandrețe și neputință. De altfel și satira lui Fellini este de multe ori blândă.
La Fellini totul se transformă în simbol. Personajele sale sunt un simbol pentru națiune: preotul catolic, mama Italia – gospodina nevrozată, puștiul cel șmecher,prostituata sau burghezul.
Aceste tipologii m-au inspirat în transfigurarea lor pe pânză. Alegerea imaginii și a conceptului fellinian în raport cu lumea mea contemporană le-am finalizat, amalgamându-le pentru nașterea noilor identități. Personajele se schimbă, prezenta feminină rămâne însă aceeași frumusețe impactantă din spatele oricărui bărbat cu poziție in societate.
Impactul cu imaginea cinematografică am experimentat-o într-un alt proiect anterior în care reinterpretarea unor imagini deja date poate fi cu adevarat interesantă. Acum ca și atunci am urmărit reconstituirea firului vizual și narativ însă cu intervenții pe care eu le regăsesc echivalente cu cele deja folosite. De data aceasta, n-am mai ales să transpun tot într-un alt film, ci într-o formă mai personală și poate tot odată mai directă: pictura de șevalet; univers veridic și cotidian, dar subtil incărcat de personaje ce ascund sau nu anumite trăiri intense. Structurând un anume tip de imagine, deja particular mie, dar într-o constantă cautare, am realizat 6 compoziţii ce se doresc a fi o adresare coerentă şi unitară in primul rând la nivel conceptual, evitand totusi repetitivitatea din punct de vedere compozițional și strict descriptiv.
Plecând de la studierea unor simple instantanee din film, am reușit să colez încât rezultatul final să fie o imagine la fel de expresivă pe cât cea cinematografică. Îmi compun lucrările pornind de la fotograme. Imaginea pe care eu o generez se compune din secvențialitate, detalii ale unor imagini și portrete ale unor personaje, toate având funcție simbolică atât în film cât și in lumea mea contemporană.
În cele 6 lucrări este prezent un dialog între personaje prin colarea lor, însă într-o analiză mai amănunțită comunică doar prin prisma faptului că sunt așezate compozițional într-un spațiu bidimensional. Apar elemente sugestive ale apartenenței cinematografice, lucrarea pleacă de la un film, delimitând astfel existența celor provenite din contemporaneitate. Personaje ce se află în permanentă antiteză, atât strict la nivel figurativ/plastic, cât şi dincolo de descriere, într-o zonă a portretizării interioare, decadență vs. speranță. Încordare-relaxare, fragilitate-robusteţe, sunt trăsături antinomice, constante, ce subliniază opoziţia dintre acestea, totodată reliefându-le.
O altă trăsatură invariabilă a fost așezarea personajelor într-un interior neclarificat lăsând a se evidenția expresivitatea, fără a introduce prea mulți factori externi ce duc la tensionarea atmosferei.
Mi-am propus o influență a secvențialității filmului, prin accentuarea expresiei personajelor, în special la nivel portretistic. M-am documentat si am aflat că Fellini înainte de a regiza un film își stabilea personajele caracterisitice, desenându-le, insistând asupra expresivitații corpului uman….
textele complete le puteti citi pe www.artavisuala.wordpress.com
Casa Arte
artist run space & project
[email protected]
http://artavisuala.wordpress.com
Recent Comments