Artista Mirela Traistaru prezinta noi  lucrari din seria “prietenii fetitei mele”

“Nu facem altceva decat sa observam. Se schimba generatii si se schimba stilul de viata. Jocurile copilariei se schimba cat si spatiul de desfasurare e altul. Desi sint la fel de frumosi, copiii se dezvolta altfel.Daca in anii 80 de abia indrazneam sa visam la o bicicleta si aceea cumparata pe monezile de 5 lei adunate in sticlele de lapte, astazi e o prezenta nelipsita in cimpul de joaca.

Biciclete, role, trotinete, skateboard-uri, raportul e de 1 la 1.Se poate ca un copil sa aiba cu el in aceeiasi zi si role si bicicleta. Raportul copilariei mele era cam de o bicicleta la 10 copii si ne dadeam cu ea pe rand. Acum sunt adevarate maratoane pe aleile parcului… Gata cu “tara-tara vrem ostasi”,”printesa cu pasi furati”,magazinele din nimic…, celebrul “elastic”, colectiile de “hartie de guma” sau cite si mai cite… Gata cu “Mihaela ” si “Oblio”, traiasca Hanna Montana si Selena Gomez! S-a pierdut ceva din libertatea jocului din spatele blocului, atunci cind aveam cheia legata la gat (ni se spunea “generatia cu cheia la gat”). Totul se petrece acum sub privirile atente ale parintilor , care intervin in orice disputa apare intre cei mici.

In acest fel ierarhiile in jocul lor nu mai au valoarea de alta data. Copiii de azi se stiu supraveghiati permanent si apeleaza la parinti pentru orice nemultumire…se dezvolta diferit. Sunt copiii generatiei noastre, cei mai frumosi si mai surprinzatori copii de pe planeta. Te uimesc cu franchetea si ascutimea mintii lor. Se spune ca ei acumuleaza intr-o singura zi atata informatie cat un om din renastere intr-un an intreg.

Cu toate ca au tone de jucarii, filme, mall-uri si mofturi, sunt inventivi si creative; sunt curiosi si obraznici atit cit la sade bine copiilor sa fie obraznici; adica numai atit cit sa te faca sa zimbesti. Sunt veseli si iubitori.

Daca e sa ma gandesc la jocurile copilariei mamei mele sau ale bunicilor…atunci cand o minge de carpa era suficienta pentru cel mai spectaculos meci de fotbal, constat ca exista schimbare.Nu stiu daca pot sa o numesc evolutie sau numai schimbare, asa ca ma declar doar un observator. Ca si observator am realizat seria de desene “prietenii fetitei mele”. E o serie deschisa; de abia am inceput sa povestesc…”