despre expozitie:
conform dex, regie este „concepţia interpretării scenice a unui text dramatic, a unui scenariu sau libret destinat să devină spectacol; îndrumarea jocurilor actorilor şi a montării unui spectacol de teatru, decinema, de operă etc.” ne-am obişnuit cu regizorul care face repetiţii cu ansamblul său. orăşelul ar dori să ştie mai multe, să pună întrebări. de exemplu: se poate face regie în afara teatrului? în desen? şi dacă se poate? cu cine lucrează un regizor care nu are nevoie de actori? şi dacă ar fi mai mulţi regizori? şi dacă nu s-ar cunoaşte între ei?

sunt întrebări care mă sâcâie, iar orăşelul e încercarea de a le găsi răspuns. cunoaştem multe despre arta actorului, dar când trebuie să ne închipuim arta regizorului, imaginile care ne vin în minte sunt mai puţin spectaculoase. când actorii se plictisesc, improvizează, fac prostii, se imită între ei, doar să se amuze. asta o pot face şi regizorii. şi astfel, regia ni se arată într-o lumină pe care nu am fi bănuit-o niciodată. astăzi în desen şi construcţii.

există două ţări care mi-au marcat viaţa. prima e românia, unde m-am născut şi am crescut. a doua e germania, unde am studiat şi mi-am găsit direcţia. sunt două lumi complet diferite, cu oameni care au dorinţe, speranţe, spaime şi aptitudini diferite. iar între ele stăm eu şi orăşelul pe care l-au construit împreună. lucrarea mea e un dar făcut celor două, cu recunoştiinţă.

despre artist

munca mea are ca punct de pornire formaţia de regizor de teatru. e o instituţie nouă, cu o istorie puţin mai lungă de un secol. totuşi, a avut cea mai rapidă dezvoltare din domeniul artelor scenice. astăzi teatrul nu mai e conceput ca un act actoricesc, ci ca un act de regie, făcând uz de resurse actoriceşti, de scenografie, muzică şi bani. sau cel puţin aşa ne place să credem. bineînţeles, apar întrebări, se pun probleme, se produc mutaţii. ceea ce înţelegem prin teatru s-a schimbat în întregime. poate în bine. la fel şi ceea ce înţelegem prin actor. poate în rău. e un subiect despre care voi scrie altădată.
munca mea are puţine filoane. produc scene, filme, instalaţii, albume, toate având forme şi tematici diferite. de aceea sunt fuşerite. probabil singura legătură dintre ele e regia şi întrebările pe care ni le ridică. sau numai mie. e domeniul cel mai nou, mai puternic şi mai puţin cercetat. nu ştim în ce anume constă. ştim însă cum se face, există manuale, îndreptare şi tehnici de a face regie. în teatru. aşadar întrebarea: doar atât? e regia un departament al teatrului şi al cinematografiei, o instituţie proprie lor şi dependentă de ele? sau e mai mult? se poate face regie cu obiecte? se poate. se poate face regie în desen? se poate. în scris? se poate. regie abstractă, regie teoretică, regie conceptuală. se poate face regie singur.
fiindcă nu e un instrument necesar producerii de teatru. e un mod propriu de a gândi şi de a face artă. trebuie doar să i se traseze limitele şi trebuie cotrobăit. iar dacă e să găsim ceva, o pistă sau un răspuns, trebuie chemat publicul, trebuie invitat regie. oricine poate, după posibilităţi. fiindcă a fi regizor nu are nimic de a face cu tehnică, documentaţie, biblioteci şi curente artistice. nici cu crize de autoritate. are mai multe în comun cu bucuria copilului care asamblează o linie ferată de jucărie şi apasă butoanele. iar trenul nici nu ştie că se mişcă.
astăzi ne jucăm de-a intervenţia urbană. distracţie plăcută.