Alina Cristescu & Galeria Calina Spaţiu de Artă Contemporană, Timișoara

Vă invită luni 18 iulie ora 18 la deschiderea expoziţiei de pictură

“S…”

Artist Patricia Stanga Iusztin
Prezintă Marina Bejan

„S …”

„S…” , început de cuvînt şi sinteză atotcuprinzătoare, totodată, a intenţiilor şi  realităţilor vizuale din prezenta expoziţie: „s” de la „simfonie”, „s” de la „scriitură”, „s” de la „senzaţie”, „s” de la „spaţiu”, „s” de la grafismul însuşi al literei, ezitînd graţios şi echilibrat între o curbă deschisă şi una închisă, aidoma gestului senzual urmărind ritmul pe pînză, „s” de la sinestezie, „s”…

Înscrisă în fluxul unor preocupări mai vechi decît simbolismul, care a cultivat-o frecvent, mediu predilect pentru o productivitate poetică în care subiectivitatea este instrumentul major, practicată de poeţii vedici şi ezoterismul ebraic, capacitate de a resimţi simultan senzaţii diferite, sinestezia oferă spaţiul în care, a pune limită sensibilităţii reţinînd-o pe porţiuni specializate, este un gest total lipsit de rezonanţă. Limbaj al poeţilor, indiferent de expresiea lor particulară, sinestezia este proba absolută a unităţii lumii şi a conştiinţei că, aidoma construiţi, îi aparţinem. Audiţie colorată, viziune sonoră sau tactilă, senzaţii resimţite simultan, toate acestea sînt felul în care corpul nostru răspunde limitelor impuse de perecepţia intelectuală, atentă mai mult la diferenţe.

Puternicul apetit pentru corelative vizuale al Patriciei Iustin vizează indirect sinestezia, reţinînd-o doar ca pe o cale notabilă şi posibilă. În urmărirea proiectului pe care şi-l propune, posibilitatea de a trece dintr-un limbaj în altul, demersul pictural al artistei vizează mai degrabă un abstract în care, senzaţia sublimată păstrează coordonatele unei raţionalităţi. Simfonie sincretică este un ansamblu clădit pe intenţia de a transcrie fluxul continuu al unei simfonii în aparenţe vizuale, în timp ce, Memorialul Pascal regăseşte vizual curba intensiţii unei acute experienţe mistice  pe care Pascal o trăieşte în răstimpul a două ore şi jumătate. Traduse pe pînză, simfonia,  un mixaj personal al muzicii lui Rahmaninov, Stravinski şi Ravel, precum şi vibraţia puternică a revelaţiei dumnezeirii, se întîlnesc în necesitatea de a rezolva conflictul, considerat a fi fundamental pentru construcţia celor trei limbaje: durată/ instantaneitate. Se ştie că, în timp ce fraza muzicală sau cea scrisă îşi găsesc sensul în desfăşurarea lor, percepţia necesitînd timp, pictura este considerată a fi o artă eminamente spaţială, imaginea oferindu-se ochiului ca întreg nemijlocit. Intenţia actului plastic urmărită în cele două ansambluri le înscrie într-o  linie de gîndire, recognoscibilă.  Deloc singulară, tentaţia transcrierii consubstanţialităţii timp-spaţiu şi a ritmului ca respiraţie comună prinsă în capcana pînzei sau a spaţiului–sunet, se regăseşte în materie muzicală pentru  novatori – Arnold Schönberg, Anton Webern, Janis Xenais,-  şi proiect de lucru pentru mai mult de un pictor –  Frantişek Kupka, Francis Picabia, Robert şi Sonia Delaunay, Şcoala de la Bauhaus, Paul Klee.

Întinderea pe orizontală (120 x 720 cm, pentru simfonie şi 120 x 90cm, pentru memorial) este soluţia de organizare plastică a dorinţei de a găsi o unitate spaţiu-timp în care  încărcătura frazei  muzicale, dedicată duratei, să se poată împlini în instantaneitatea pe care o impune spaţiul ochiului. O scriitură construită, urmă a instrumentului principal, mîna, punte directă spre implicare fizică, corporală în   gestul  „însemnînd” pagina şi a ochiului urmărind-o,  duce la două nivele de aparenţă ale propriei sale suprafeţe picturale. Primul este cel al unei senzualităţi plastice care se alcătuieşte concret în semn. Linia, cursivitatea ei şi sensul pe care îl permite tocmai întreruperea acestei continuităţi, modularea calităţii şi a grosimii ei, se aşează în materia picturală apărînd ca tuşă

Preocupare remarcabilă a artistei este travaliul constructiv, care stăpîneşte în egală măsură cuplul celor două ansambluri şi anulează pura delectare datorată unei senzorialităţi fără frîu, printr-un subiectiv, luat pe cont propriu, dar coerent şi bine stăpînit cod de sinonimie simbolică între impresie vizuală/cuvînt, impresie vizuală/sunet. Clădită şi bine temperată în acest spirit, culoarea şi, mai ales, felul în care este aşternută, între materialitate şi evanescenţă, imprimă suprafeţei contraste de construcţie creind tensiune între planeitate, proprie ei, şi adîncime construită. Aş remarca calitatea austeră a roşului, promovată în ciuda conotaţiei lui profund voluptuos carnală  atribuită de perceţia culturii noastre.

Un al doilea nivel este cel al intenţiei de dincolo de intenţie, unde ghidul imperativ şi autoritar este inconştientul.

Ca fenomenologie a actului de a picta, soluţia scriiturii pe orizontală pe care artista o găseşte spre împăcarea diferenţelor iscate de mediul de construcţie spaţiu- timp duce cu gîndul la un adevăr pe care îl cunoaştem de la René Passeron: „ (A) a vedea pictural,  înseamnă a vedea mai întîi în lucruri gesturile de făcut pentru a le picta”. Continuitatea gestului, gest în sine care, începînd cu ridicarea mîinii dirijorului rezonează profund şi declarat în conştiinţa artistei, reia mai mult decît o problemă de constructie plastică. Niciodată inocentă, de altfel, în acest caz construcţia este proba unui alt adevăr, de natură existenţială. Nu iubim timpul, care ne este potrivnic, ci construim spaţiul, care ne este prieten.

PATRICIA STANGA IUSZTIN

Născută în 16 noiembrie 1967, Timișoara, România

Studii: 1992 Institutul Politehnic “Traian Vuia” Timişoara, Facultatea de Tehnologie Chimică, Secţia Chimie Organică; 1999-2004 Universitatea de Vest Timişoara, Facultatea de Arte Plastice, Secţia Pictură, Clasa Romul Nuţiu;
2009 Master Pictură, Universitatea de Vest Timişoara, Facultatea de Arte Plastice

Din ianuarie 2005, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, Filiala Timişoara

Expoziţii personale:

2003 decembrie – Expoziţie de pictură, Salonul Vega, Timişoara;

2005 aprilie – “Restructurări plastice”, Banca Ion Ţiriac, Timişoara

Expoziţii de grup:

2009 iulie – “Surse şi resurse ale imaginii”, Expoziţie de dizertaţie în cadrul programului MASTER PICTURĂ, promoţia 2009, Facultatea de Arte Plastice, Timişoara; 2009 octombrie – Expoziţie de grup organizată de Societatea “Altar”, Universitatea de Vest, Timişoara; 2009 octombrie – “Astrele, spaţiul cosmic în artele vizuale”, Palatul Administrativ Timişoara; 2009 decembrie – Expoziţie colectivă, Centrul European de Cultură, Budapesta, Ungaria; 2009 decembrie – “20 de ani de la Revoluţia Română”, Galeria Helios, Timişoara; 2010 iulie – Expoziţie de grup, KleinKunstGalerie DeGustibus, Nurnberg, Germania; 2010 octombrie – Expoziție jubiliară „Apa și turbina – semnificații simbolice”, Palatul Administrativ Timişoara;

2010 noiembrie – Expoziție de grup “Kunst auf Tuchfulung”, DVAG Bildungszentrum, Kammerstein, în cadrul “Zukunftperspektiven 2011”, Nurnberg, Germania; 2010 noiembrie – Expoziție de grup organizată de KleinKunstGalerie DeGustibus, “Junge Farbe/Frische Form”, Zentrifuge auf AEG, Nurnberg, Germania

Tabere de creaţie:

2001 august – Dorobanţi.

2005 iulie – Lesencetomaj, Ungaria

Saloane naţionale şi internaţionale:

2001, 2005 – Bienala de Desen, Galeria Delta, Arad;

2003, 2004, 2005, 2006, 2008, 2009 – Salonul Artelor Vizuale Timişoara;

2010 mai – Festivalul Internațional de Artă Plastică „SzegedArt”- Facultatea de Desen si Istoria Artelor din Szeged, Ungaria

texte și imagini prin amabilitatea Galeriei Calina