Galeria Veroniki Art găzduieşte, timp de trei săptămâni, expoziţia de pictură “Caleidoscop veneţian”, semnată de tânăra artistă Emilia Marinescu.

Universul Emiliei Marinescu este întruchiparea unei pasiuni. In mod sigur, copilăria i-a fost aureolată de iubire şi înţelegere, arta sa fiind, ca atare, expresia bucuriei, energiei şi vitalităţii. Şi oricare din genurile în care se manifestă, peisaj, nud, compoziţie, natură statică, exprimă sentimentul că nimic nu este lipsit de semnificaţii în lumea în care trăim. Artista – formată la clasa profesorilor Horea Paştina, Vladimir Zamfirescu, Mihai Sârbulescu şi Gheorghe Roşu – şi-a propus să vorbească într-un mod direct, cu detaşare, despre lumea de care se apropie şi de care se lasă ispitită; de tumultul ei, de ecoul realităţii, atât la nivelul evenimentului în sine, cât şi la acela al semnificaţiei lucrurilor. Pictoriţa intră în jocul acestei lumi, cu tot entuziasmul tinereţii sale: jinduieşte după culoare şi o face să explodeze; jinduieşte după lumină şi nu o lasă să se risipească; aspiră spre liniştea tămăduitoare a naturii pe care o rezumă într-o “Graţie vegetală”. Este atrasă de lumea poveştilor, de calul alb, ca o plutire peste ceţurile timpului; de misterul care sălăşluieşte în spatele unei măşti de carnaval; de povârnişul dorurilor bine ascunse sub valul ei de gheaţă, dincolo de care se întinde infinitul fiinţei umane.

La Veneţia, a descoperit un tărâm magic, exact ceea ce o fascinează dintotdeauna: istoria, enigmele trecutului, parfumul epocilor apuse; “un fragment de viaţă, în sărbătoare”, pe care încearcă să-l tranfigureze pe pânză, după toate rigorile artei. Emilia Marinescu zugrăveşte, în culori de o particulară sinceritate, zâmbetul secret, uimirea, dorinţa de aventură; libertatea manifestării în toată învăpăierea sufletului latin. O lume ce se grăbeşte să iasă, parcă, din contextul ei material spre a-şi recapitula rosturile. Şi provocările.

Veronica Marinescu