Joi, 11 martie 2010, începând cu ora 18.00, va avea loc vernisajul expoziţiei FORMAT 8, la Galeria Kromart (parter Mureş Mall), din Tîrgu-Mureş. Expun opt artişti plastici:
Ştefan Călărăşanu, Adrian Chira, Marian Coman, Maxim Dumitraş, Alexandru Păsat, Mihai Perca, Iosif Ştefan Tasi şi Cristian Târnovan.
Expoziţia va fi prezentată de criticul de artă Cosmin Năsui.
Sculptorul, în calitate de „făcător de semne“, forează în acelaşi timp prin straturile memoriei colective, pentru a înregistra semnalele unor orizonturi noi, deocamdată greu de întrevăzut, dar care totuşi, iată, pot fascina şi îndemna la o meditaţie activă. (Gheorghe VIDA)
A fi abstract este pentru Adrian Chira atât o predestinare cât şi o opţiune intelectuală. Asocierea celor două dominante determină asumarea unui mod personal de a se raporta la stimulii exteriori din perspectiva unui egotism pus să lucreze ăn beneficiul spectacolului vizual ce se naşte imprevizibil şi tocmai de aceea credibil. (Valentin Ciucă)
Toată munca, materialele, operaţiile au ca scop obţinerea unei trăiri imponderabile, problematizarea virtualului, a ficţiunii. Din fier, grunduri şi acid rămâne doar linia tremurătoare care dă măsura investirii depline a artistului în lucrarea sa. (Alexandru Uiuiu)
Cristian Târnovan este un artist împătimit de culoare, de calităţile şi posibilităţile nelimitate ale armoniilor şi contrastelor ce declanşează ample şi nestăpânite sentimente de viaţă. Ceea ce exprimă artistul nu este realul, nici irealul ci misterul incontrolabil al subconştientului uman. (Vasile Duda)
Dincolo de a fi o simplă texturare a suprafeţelor, semnele lui Ştefan Călărăşanu generează structura unei scrieri imaginare, străină pentru toată lumea şi oferă soluţia, cea mai directă, a relaţiei dintre bidimensional şi tridimensional şi, în acelaşi timp, formula originală de sublimare a plasticităţii aleatorii a modelajului sculpturii ca şi a policromiei, instanţă străveche, chiar dacă mai rar invocată, a acesteia. Este subtil disimulată astfel intenţia de recuperare a stării analfabetismului sofisticat, mistic, adică a unui moment primar, originar, cel al absolutei uimiri, în care scrierea constituia apanajul sacrului, al iniţierii. (Emil Moldovan)
Lipsit de aroganţa creatorilor de universuri în expansiune şi de autoritarimul celor care-şi fac din expresia artistică instrumente infailibile pentru acreditarea unor noi teologii, el se mulţumeşte să reamintească un lucru simplu, dar fundamental: anume acela că arta, în speţă pictura, e o sumă de coduri şi un teritoriu al convenţiei, un joc amplu şi complicat în care intră simultan elanuri jubilatorii şi recluziuni încărcate de melancolie. (Pavel Şuşară)
Această nelinişte permanentă, această nevoie imperativă de a fi pretutindeni, nu sînt, însă, semnul vreunei vanităţi ascunse sau al cine ştie cărei abilităţi de a face turism printre codurile artistice, ci expresia adîncă a unei nevoi irepresibile de a construi. Pentru că el este, prin natura sa profundă, o fire eminamente creatoare. Atît în pictură, cît şi în sculptură şi în celelalte forme de exprimare, el se manifestă energic şi rafinat în acelaşi timp, folosind, cu o mare capacitate de înţelegere a materialelor şi a tehnicilor, deopotrivă memoria istorică a acestora şi potenţialul încă neexplorat. (Pavel Şuşară)
De altfel, artistul configurează anamnetic întreaga devenire a cărţii de la cartea-papirus, cartea-sul, la descoperirea lui Guttenberg, de la interdicţia şi inaccesibilitatea lecturii, la acele libri catenati şi limitarea, astfel, a răspândirii lor, la cartea incunabul şi „democratizarea” cărţii sub forma unui obiect de masă, aparent accesibil dar în realitate permanent încifrat. (Emil Moldovan)
Recent Comments