Identităţi

Catalin Badarau- sculptura, Ionut Marin- scultura, Madalina Curelariu- sculptura, Anton Horatiu- sculptura, Remus Panduru- pictura, Adrian Popescu- pictura, Cristina Solalea- pictura, Nectaria Radu- pictura, Marius Todea- pictura, Attila Mihail Tomas- sculptura, Dominic Vartosu- pictura, Andrei Scanteie- sculptura, Madalin Liciu- sculptura

Doamnelor si domnilor,

V-as ruga sa faceti , cum ar zice neobositul vizionar Robert Turcescu, un exercitiu de imaginatie si sa va inchipuiti ca nu dvs. Sunteti in seara asta aici, ci proiectiile dvs. Adica viziunile celor 15 artisti asupra dvs. Si va supun atentiei, mai departe, experimentul de a va cauta propria identitate in operele prezente aici, pe simeze. Dar, va sfatuiesc sa nu mai pierdeti vremea sa incercati, fiindca va asigur eu ca le veti descoperi. Lesne. In fiecare lucrare, in fiecare colt de tablou, in fiecare raza de lumina de aici, va veti regasi pe dvs. Tocmai de aceea, poate dintr-un polisemantism vijelios, specific junetii, cei 15 artisti si-au intitulat expozitia astfel: “Identitati”. Titlul trebuie decriptat atat pe o coordonata investigativa – o invitatie sa descoperim impreuna AND-ul creativ al lor- cat si una descriptiva, manifesta. Carora, iata am convingerea ca li se adauga o a treia dimensiune epistematica, propria noastra recunoastere in opera de arta.

La Catalin Badarau , veti descoperi elegia unui tragic al dezumanizarii. Spunea el, citez: ,,Caut expresia unui personaj pustiit, instrainat de el insusi, pierdut in multimea cu care se aseamana prea mult”. E o ceramica a tristetii, reprezentarile tridimensionale ale alienarii si ale mutilarii in anxietate. Altfel spus, cu Badarau nu-I de gluma! La Ionut Marin gasiti gratia handului, spectaculozitatea ecorche-ului in metal, de aceea, si lucrarea sa de masterat se intituleaza: ,,Modalitati de exprimareplastica a figurativului in metal”. Pentru ca articulatiile estetice se realizeaza prin omisiunea materialului, in castigul fantasticului pur. Si , am adauga noi, rece! Mai departe, va veti opri cu interes la lucrarile Madalinei Curelariu, absolventa de scultura la clasa lui Darie Dup, care dezvolta o idée astutioasa ( daca am fi fost in alt registru, am fi zis parsiva!): de a sustine material consitenta abstractiuni de limba- in piatra, in rasina, in lemn- imprumutand si un titlu care , in felul acesta, se decripteaza in cheie ironica: Turnul Babel. Veti face, dupa aceea, o descoperire autoportretistica, daca se poate spune asa, vazand lucrarile lui Anton Horatiu, care e absolvent de sculptura si, in acelasi timp, de meserie butafor-sculptor, la modul cat se poate de serios. Cele doua tablouri sunt studii grafice de mimica, foarte interesante si, totodata, incitante prin proiectia lor in spatiul video al cinematografului. Mai trebuie doar ca aceste fuguri umane sa fie umplute! Veti adasta, apoi, mai multe clipe, ajungand la tabloul lui Remus Panduru, printre altele, premiant al taberei de picture ,, Prometheus”- 2004, dar si unul din participantii la expozitia ,,Tineri artisti romani”, de la Roma, din 2005, insa fara sa omitem studiile sale despre mana, publicate pe blogul propriu, deci veti adasta, cum spuneam, ceva vreme in ,,Gradina” pe care as numi-o psihotronica. Pentru ca aici primeaza epatantul, socul psihic, in vreme ce esteticul pur cade in subsidiarul problematizant al unui anumit tip de soc vizual. In continuare, veti avea posibilitatea sa remarcati la Adrian Popescu, absolvent de picture la clasa maestrului Sorin Ilfoveanu, solilocviul trist constand in relevarea unui stil al solemnului acestei lumi compartimentate tragic de sever, prin prefabricarea spatiului si transformarea lui in centru energetic al sacrului. De aceea, ca niste epifanii, cele doua tablouri ale sale se numesc ,,Altare”. La randul sau, Cristina Solalea, eclereaza alt ungher secret al umanitatii: scrierea. Semnul si caderea lui (adica sensul cu care se naste!) in lumea de dinainte de dincolo. Daca vreti, scrierea ca semn plastic, studiul sau – inspirat de doua scrieri , egipteana si chineza –propunandu-si sa cerceteze cum evolueaza ea de la text informativ la plastic-decorativ. Astfel, se sterg usor-usor granitele dintre perceptia simpla si semiotica reactiei estetice. Un domeniu absolut uluitor, dupa parerea mea, de pionerat. Mai departe, nu se poate sa nu fiti luati prin surprindere de mesajele Nectariei Radu, tot absolventa a clasei Ilfoveanu, pentru care arta pop inseamna suprapunere sinonimica ideii de cultura eminamente citadina. Lucrarile sale, vizibile din orice colt al galeriei, sunt, de fapt, un omagiu adus corifeilor pop-art-ului Roy Lichtenstein, Tom Wesselman si Andy Warhol. In spatele chipului lor, se ascunde dificila sarcina a descifrarii textului universal, realizat prin conexiunea tuturor cuvintelor ce incep cu initialele “idolilor”. Din pacate, lipsesc din aceasta expozitie lucrarile care constau in aplicarea vizuala exacta a modelelor de tesaturi taraneasti , ce realizeaza cuplul la care artista tine foarte mult: urban/rural. Mai departe, daca va apropiati de tablourile lui Marius Todea, absolvent de Tonitza, apoi de Arte Plastice, clasa Stefan Caltia, veti surpriza sa descoperiti niste constructii bizare, aparent extrem de limpezi, eu le-as numi eseuri topografice asupra sufocarii, ce lasa o impresie de stilistica vad kafkiana (un fel de ,,Castelul” de un verde transparent, spectral, cu ferestre opace si fara usi sau false!) .Un fel de …nu stiu, i-as zice cartezianism caltian, daca mi se permite formula! Sculpturile lui Attila Mihail Tomas vi se vor insinua cu usurinta in privire, fiind studii material de ,,Compresie“ ( asa si se numesc!). Unde secretul echilibrului intre piatra slefuita – lumineaza idea de comunicare perfecta prin oglindire – si paralelipipedele rugoase, de nisip ( ca niste guri de fantana patrate, in care respiratia adancului a fost colmatata, cel putin aceasta e impresia mea!) mi se pare a fi mentinut cu strasnicie. In celalalt ciclu, intitulat ,,Centrul”, pe care l-am putea califica drept studio asupra nombrilogiei, busturile, al caror ombilic sugerat duce cu gandul la o sectiune de aur a dimensiunilor trupului uman, par conventii perfecte ale fragilitatii. Mai departe, lucrarile lui Dominic Vartosu, absolvent de picture la clasa maestrului Florin Ciubotaru, va vor face partasi in jocul lor privind destructurarea lumii, prin oferta generoasa a ciclului ,,Detracatele”. Papusile dezarticulate, emblem seriei sale ,,Hau Uan Dar Ful” – parafraza Sonora si totodata ironica la minunatia acestei lumi – ascund o ironie muscatoare, dar constructive, fiindca zice artistul, citez: ,, Am vazut detractarea nu ca pe un sfant, ci ca pe inceputul unei noi existente”. Fireste ca ar mai fi si de remarcat sensul cuvantului ,,detracare”: pe langa dezarticulare, si acela de sminteala, ceea ce, intre noi fie vorba, e usor de intalnit pe lumea asta, dar nu mai insistam! Veti ramane apoi o clipa ganditori in fata unei lucrari semnate Andrei Scanteie, un sculptor moldovean, ca sa zicem asa,cu semnulmitologicului Creanga pus pe fruntea weltanschauung-ului sau. Fiindca de acolo, de la simtul enormului, atat de specific humulesteanului, vine propensiunea tanarului artist pentru paradigm anormalului, a diformului, a grotescului – dovada aceasta minuscule ,,Venus”, a carei, ghilimele, frumusete se lasa descoperita doar pe palierul epicului fabulous. In fine, ne vom termina periplul regal al drumului spre identitate, admirand expunerea lui Madalin Liciu, un spirit complex si ambitios, absolvent de sculptura, dar abilitat si in grafica, design, picture si istoria artelor. Lucrarea sa – bazata pe o mixture, pe o hibridare zoomorfa foarte inteligenta, aceea din anatide si ofidiene ( mai clar, adica dintre lebada si sarpe!) – starneste atat satisfactia unei perceptii a gracilitatii maxime, cat si, in acelasi timp, o nedeclarata anxietate. Cum se mai spune in limbajul trendy,un joc de nula. Intre maretie si derizoriu.

Indiscutabil, acesti 15 artisti, desi ingrijorator de tineri, va repet: ei revin si isi afiseaza personalitatea fara nici cel mai mic complex. Sigur, exagezele – sunt convins – vor veni mai tarziu. Pentru ca, inca o data, identitatea lor este limpede. Se citeste clar. Mai ramane doar sa fie trecuti in cartea de imobil a artelor plastice romanesti contemporane. Si, de acolo, se vor descurca, sper bine, cu istoria. Care, vom vedea cat de ingaduitoare va fi. In ce ne priveste, noi le uram success! – Sebastian Amza

Galeria Orizont / 26 februarie 2010 – h 18.00

Susține activitatea Modernism.RO printr-o donație.