Raul Ciosici
Casă la mare
Vernisaj miercuri 13 august 2008 | 19h00
H’art Gallery
Str. Mihai Eminescu nr.105-107
Prima intuiţie filosofică se petrece la malul mării. Acolo depistezi concreteţea elementară a apei. E un elemnt fundamental,
singurul care ni se oferă imediat. Aerul, focul, pămîntul le deducem mai tîrziu mediat. Apa, apoi nemărginitul (apeiron) devin, la marginea mării, de o concreteţe palpabilă. Apa adevărată, amniotică, e sărată. Nu dulce. Eu n-am fost prieten cu „marea” pînă acum un an. Sunt bucureştean, fiinţă urbană, peşte de apă dulce într-un cuvînt. Pentru mine apa dulce era cea curată, în ea faci
abluţiuni, ea e cea care curăţă. Acum un an mi-am dat seama că lucrurile stau altfel. Apa care te leapădă de impurităţi e sărată. Acolo e amnioza, reîntoarcerea la origine. Şi sentimentul acesta de regăsire e unul care naşte mirarea şi intuiţia fundamentului ontologic.
Raul Ciosici are un demers artistic spiritualist. Meditează, nu fumează, nu bea, găseşte că arta poate deveni un mod de cercetare filosofică. E născut în România, însă a trăit mai mult în Germania. Acolo, spiritul germanic e mai degrabă influenţat de „fascinaţia muntelui”. Muntele e moral, el te face de stîncă, incoruptibil, te disciplinează, te obligă să te gîndeşti ce „trebuie să faci” mai mult decît să te întrebi „ce este”. Oamenii de la munte sunt dincoace de bine şi de rău, cinstiţi şi ordonaţi. Însă Raul Ciosici e cu un picior în fiecare dintre aceste două lumi – una mediteraneeană şi cealaltă septentrională.
În desenele lui pe hîrtie manuală eu văd icoana acestei situaţii bipolare. E vorba de o „casă la mare” – însă trebuie spus că marea e deseori punctată de un munte pe care se află locuirea propriu-zisă. E o încercare simbolică din partea lui Raul de a-şi rezolva această trăire dublă în cele două moduri de raportare existenţială. Casa e cîteodată la malul mării şi încearcă să facă tranziţia între apă şi munte. Alteori ea este cocoţată pe un versant imersat într-o singurătate insulară implauzibilă. Uneori casa e pusă la adăpostul unui munte. Într-o singură lucrare nu vedem decît orizontul marin, fără nici un relief. Această lucrare e finalul. E reîmpăcarea cu dilema iniţială. Raul ajunge aici la capăt. Vivat!
Digresiunea hermeneutică de mai sus n-are nicio legătură cu realitatea şi astfel trebuie luată ad litteram.
Dan Popescu
Sorana Munteanu
H’ART GALLERY
Str. Mihai
Eminescu nr. 105-107
t. 210 83 51
f. 210 83 02
www.hartgallery.ro
Program galerie
Luni-Sambata 14.00-18.00
Recent Comments