In Romania, noul val reprezinta o scena inca mica, aflata insa in crestere. Noul val este produs de cuplul curator-artist. Discursul acestora naste un nou gen de arta si mai ales de reprezentare artistica. Genul curatorului este o interfata recent aparuta in ordinea interpretativa critica de arta – teoretizare de curator de arta. Discursul critic al curatorului de arta al noului val incearca sa scoata arta din galerie, din „white cube“ si sa o aduca in mijlocul societatii.
De aceea, discursul sau se si construieste in mare parte cu participarea si din opiniile societatii. Interesul s-a mutat din zona reprezentarii in zona perceptiei vizuale. Nu conteaza ce si cum reprezinta artistul, ci cum musca privitorul acea momeala si mai ales interpretarea personala a acestuia. Ba mai mult, lucrarea de arta exista si este compusa din suma interpretarilor privitorilor ei. Obiectul care a generat acele interpretari poate lipsi. Este cazul de acum celebrei lucrari a lui Daniel Knorr European Influenza/Gripa europeana (2002-2005), ce a reprezentat Pavilionul Romanesc la Bienala de la Venetia in 2005. De multe ori, exista si o latura usor ironica in prezentarea proiectelor artistice care infatiseaza tocmai ceea ce nu a inteles publicul amator.
Mesajul artei cuplului artist-curator al noului val se defineste din suma perceptiilor – unele naive, altele aiurea – ale unor concepte nereprezentate. Este ca un fel de joc de pantomima in care publicul trebuie sa ghiceasca ceva ce artistul nu reprezinta. Sau, conform mecanismului ascunderii in orice piatra a unei posibile sculpturi, orice privitor ascunde o interpretare personala, unica in felul ei, care este descoperita de artist si transformata in mesaj artistic de catre curator. Prin omisiunile din reprezentare artistul obtine un spectru mai larg de interpretari pe care curatorul le filtreaza cu mijloace estetice in teoria artei. Interactivitatea si neprevazutul sint coordonatele asteptate din partea publicului privitor. Acestea fac din artist un beneficiar de mesaje si un proprietar de produse non-artistice, si din curator un teoretician de concepte estetice relocalizate, intr-o permanenta miscare pe orbita subiectivitatii.
De fapt, curatorul este manipulatorul de mesaj final, care arata, dupa caz, „ceea ce trebuia demonstrat“. Artistul provoaca „proiecte“ si este „interesat“ sa discute.
Artistul noului val lucreaza cu parerile privitorilor proiectelor artei sale. El inregistreaza aceste subiectivitati si le transpune in arta. Opera artistului este suma opiniilor si interpretarilor inregistrate. Privitorul se descopera in opera artistului, prin parerile inregistrate. Este un schimb de roluri intre artist si privitor, intermediat de curator. De aceea, de foarte multe ori, rolul curatorului este mai mare decit acela al artistului. Artistul este, la rindul sau, un instrument al producerii operei de curatoriat. Noul val inseamna cel putin doua invelisuri de semnificare si interpretare: cel al artistului si celalalt, al curatorului. Cele doua lucrari de semnificare si interpretare se pot topi intr-una singura pentru realizarea unui proiect. insa, urmarind firul istoriei recente, cuplul curator-artist formeaza doua opere ce pot fi analizate separat.
Cazul artistului Daniel Knorr si al curatorului Marius Babias este exemplificator in acest sens. Pentru ca, asa cum arata Babias, statutul lucrarilor de arta depinde de societatea in care acestea sint produse, arta poate deveni un mijloc de lupta politica; pe de alta parte, ea poate esua in simplul proiect al ornamentarii realitatii. De aceea, arta noului val nu mai produce obiecte pentru ornamentarea realitatii, scopul ei fiind acela de a inregistra provocarile socialului si de a initia „procese sociale“. Cultura si implicit arta au fost subminate de procesul de transformare in bunuri de consum, functiile lor fiind acelea de a initia comunicarea publica. Dar, sub motivul radical de a nu impune nimic, si nimicul poate fi transformat tot intr-un bun de consum.
Exista si o atitudine oarecum romantica specifica noului val, si anume aceea de a privi urmele pe care le lasa societatea in artist si mai putin urmele lasate de artist in societate. O privire interiorizata, subiectiva asupra sinelui contribuie la identificarea artistului in opiniile asupra artei sale. in lumea artistica romaneasca, mestesugul artistic este la mare pret. Exista chiar o ideologie a spatiului galeriei care nu tolereaza spargerea simezei. in acest context, arta noului val nu are nevoie nici de atelier pentru producere, nici de galerie pentru expunere, traieste, de cele mai multe ori, numai prin mijloacele de comunicare mediatica.
Spre deosebire de functia de mass-media (comunicare larga) a acestora, arta noului val descentralizeaza interesul general catre un limbaj vizual orientat catre nise (media-bias).
Noul val aduce multa subiectivitate in interpretarea discursului artistic, prin mutarea lui in zone extraartistice si mai ales prin transformarea artistului in privitor si a privitorului in interpret creativ. Asa se face ca arta curatorului a devenit o forma noua de comunicare artistica, ce opereaza cu instrumente si concepte estetice. Ma intreb daca va mai putea exista arta fara curator, dupa ce scena reprezentata de noul val va deveni mainstream si in Romania.
Textul de mai sus reprezinta citeva note pe marginea conferintei En attendant une nouvelle vague/in asteptarea unui nou val, sustinuta de artistul Daniel Knorr joi, 31 mai 2007, la Institutul Cultural Roman.
Articol aparut in Observator Cultural Numarul 376 – 14 Iunie 2007
Recent Comments