Cercurile „satului creativ“ artistic romanesc sint acum ca intotdeauna destul de critic trasate, incit pare o pierdere de vreme sa le iei in compas.
Un fapt evident este ca cel mai bine sint pusi in evidenta tinerii artisti practicanti ai fotografiei.
Intre acestia, prezente nesemnificative sint tinerii sculptori (la Atelier 35, ca si in celelalte galerii, unde acestia pot expune, ei au fost mai degraba absenti), precum si tinerii artisti decoratori. In ordinea genurilor artistice frecventate, dupa acest prim loc, la o distanta considerabila ar urma practicantii picturii, iar apoi intr-o larga intelegere a termenului, graficienii. Ce poate face o punte comuna a tinerilor artisti este ceea ce apare in intelesul comun, ca instalatie, care tinde sa devina un loc comun al tuturor genurilor artistice specifice. Practicienii fotografiei o au cel mai aproape ca genul proxim al foto-instalatiei, pictorii se multumesc de cele mai multe ori cu picto-obiecte, iar sculptorii o incearca din perspectiva desfasurarii in spatiu de materiale non-conventionale
Puls 1000 prin componenta artistilor din grup este un astfel de mixt compozit al mai multor tipuri de educatii si experiente artistice. Poate ca si de aceea Puls 1000 face o (re)prezentare in actul artistic a lucrurilor care ar trebui sa inlocuiasca manifestarea expozitionala de fata, cu momentul in care „ar fi devenit celebri toti“ si nu ar fi substituit actul artistic cu visul, sau, la extrema, cu somnul. Acest demers artistic autoreferential functioneaza mai ales atunci cind a visa fie si cu ochii deschisi si fara somnifere poate deveni un substitut temporar al actului artistic.
Dintr-o astfel de perspectiva ii poti vedea pe cei din Puls 1000 participind si la Accente, Amprente, continuindu-si demersul artistic individual, in limbajele picturii, graficii ori artelor decorative, dar revenind din timp in timp, la formula de grup, in care toti experimenteaza amestecul limbajelor. Interesant este ca in formula de grup, ei se intilnesc sub umbrela artei conceptuale, amestecind puternice investigatii in zona teoreticului.
Cum arata intilnirea lor, cu un aer de protest adresat celeilalte parti a activitatii lor artistice, in manifestarea de grup actuala?
Cei patru artisti – Ana Banica, Andrei Farcasanu, Laura Todoran, Raluca Spataru –, s-au intilnit intr-o forma metaforica de greva artistica. Adica, in spatiul Galeriei Eforie, ei si-au adus paturile si au dormit provocat artificial, timp de 90 de minute. In acest timp, atmosfera era creata de inregistrarea sub forma de monolog a idealurilor si a lucrurilor marunte la care artistii viseaza. Absenta lucrarilor era justificata de prezentarile de vise inregistrate audio.
Asta e cind artistii dorm si viseaza lucruri, care stau sau nu in calea destinului lor artistic. Ana Banica, Andrei Farcasanu, Laura Todoran, Raluca Spataru au realizat (visat) acest performance de 90 de minute de somn cu somnifere si vise. Fiecare dintre ei impreuna cu alti artisti prieteni spune ce isi doreste „atunci cind o sa fie artist mare si celebru“, si ce visa ca va deveni „cind o sa se faca mare“. Deasupra lor, in timp ce ei viseaza, se afla un cer de nylon cu norisori iar inconjurul galeriei este facut cu o banda adeziva pe care sint inscriptionate fragmente din idealurile la care ei viseaza, totul intr-o atmosfera sincera de scufundare in copilarie. Experimentul artistic este perfect completat de titlul manifestarii: „Nu deranjati, artist la lucru“ exagerind forma fragila a nasterii actului artistic. De amintit ca aceasta manifestare artistica este al doilea episod/sesiune a celei din 19.02.-1.03.2002 din acelasi spatiu expozitional. Ca spectator al acestui performance, erai invitat la o cana de cafea, pentru a nu urma exemplul artistilor si pentru a le contempla, ce altceva, decit somnul si visele.
______
Galeria Eforie – Atelier 35
10.12. 2002
Articol aparut in Observator Cultural Numarul 147-148 – 17 Decembrie 2002
Recent Comments