În cadrul festivalului Bucharest Best Comedy Film, ajuns la a şaptea ediţie, după voturile exprimate de specialiștii din domeniul artelor spectacolului, au fost alese zece titluri considerate reprezentative pentru comedia românească postbelică. Până pe 10 octombrie este rândul spectatorilor să îşi aleagă producţia preferată, dintr-o listă a comediilor românești intrate în finală. În ordine cronologică, avem zece propuneri de vot pentru un mare câştigător (deși în cazul BD-urilor au intrat ca nominalizare trei pelicule în loc de una, cum ar fi fost normal, fiind probabil privite acum drept un film unic în trei părţi – BD în acțiune, BD la munte și la mare, BD în alertă):
Două lozuri, 1957 (regia Aurel Miheleș și Gheorghe Naghi, scenariu Jean Georgescu, ecranizare după nuvela Două loturi de I.L. Caragiale);
Telegrame, 1959 (regia Gheorghe Naghi și Aurel Miheleș, după schiţa omonimă a lui Caragiale);
Seria BD, 1970-1971 (regia Mircea Drăgan, scenariu Nicolae Ţic);
Astă seară dansăm în familie, 1972 (regia Geo Saizescu, scenariu G. Saizescu şi Ion Băieşu);
Operațiunea Monstrul, 1976 (regia Manole Marcus, scenariu Titus Popovici);
Nea Mărin miliardar, 1979 (regia Sergiu Nicolaescu, scenariu de Vintilă Corbul, Eugen Burada şi Amza Pellea);
Secretul lui Bachus, 1984 (regia Geo Saizescu, scenariu Titus Popovici);
Cuibul de viespi, 1986 (scenariul şi regia Horea Popescu, după piesa Gaiţele de Al. Kiriţescu);
De ce trag clopotele, Mitică? 1981/1990 (scenariul şi regia Lucian Pintilie, ecranizare după opera lui Caragiale, film interzis de autorităţi în 1981 şi difuzat abia în 1990);
Filantropica, 2002 (scenariul şi regia Nae Caranfil).
Trei regizori au fost nominalizați de câte două ori în acest context: Aurel Miheleş și Gheorghe Naghi, pentru cele două ecranizări după I.L. Caragiale, și Geo Saizescu, pentru, probabil, cele mai reuşite comedii dintr-o filmografie personală bogată: Asta seară dansăm în familie și Secretul lui Bachus. Ceilalți regizori nominalizați sunt, în ordine alfabetică, Nae Caranfil, Mircea Drăgan, Manole Marcus, Sergiu Nicolaescu, Lucian Pintilie, Horea Popescu. Dintre aceștia, primii amintiți, Miheleş, Naghi și Saizescu sunt în special regizori de comedie, și tot în primul rând pe acest gen sunt încadrați și Caranfil și parțial Marcus. Drăgan a făcut preponderent filme istorice, la fel și Nicolaescu, iar Pintilie este recunoscut pentru dramele sale sau tragicomedii. Paradoxal, cea mai de succes comedie românească din toate timpurile (filmată și ca un omagiu adus tuturor gagurilor cu fraţii Marx, Chaplin sau Stan şi Bran, din comediile burleşti ale Hollywood-ului anilor 20-40), a fost realizată de un regizor dedicat mai ales peliculelor istorice din marea epopee naţională, Sergiu Nicolaescu. De altfel, Nea Marin Miliardar este singura sa creaţie umoristică de până în 1989, regizorul recidivând în acest gen abia la finalul carierei, prin mediocrul Poker. Un alt nume de referință, Manole Marcus, este realizatorul unui film de excepţie, nenominalizat aici, deși poate ar fi meritat, o tragicomedie cu Toma Caragiu în cel mai bun rol al său pe marele ecran, Actorul și sălbaticii, pornind de la biografia actorului de revistă Constantin Tănase. Caranfil jr. este fără îndoială cel mai consistent regizor ,,tânăr” al nostru de după Revoluţie iar Filantropica rămâne cea mai bună comedie românească din tranziția ultimilor 35 de ani, deși cu nimic mai prejos este și Restul e tăcere, al aceluiaşi autor. Așadar, avem în acest top ten, pentru nostalgicii filmelor din perioada comunistă, cea mai vizionată peliculă de până în 1989, Nea Mărin Miliardar, iar pentru iubitorii producţiilor mai moderne, de după 1990, cel mai de succes film românesc din postcomunism, Filantropica (nici el nu mai e un film ,,tânăr”, au trecut aproape 25 de ani de la lansare…).
Și pentru că aceste comedii trăiesc și – mai ales – prin actorii lor, îi enumerăm doar pe câțiva dintre maeștrii hazului românesc întins pe şapte decenii: Grigore Vasiliu Birlic, Alexandru Giugaru, Radu Beligan, Toma Caragiu, Dem Rădulescu, Sebastian Papaiani, Marin Moraru, Jean Constantin, Amza Pellea, Draga Olteanu Matei, Tamara Buciuceanu Botez, Puiu Călinescu, Ştefan Mihăilescu Brăila, Gheorghe Dinică, Mircea Diaconu, Octavian Cotescu, Ileana Stana Ionescu, actori versatili, care puteau juca orice, nu doar comedie, ci și dramă sau tragedie, în teatru sau în film. Comediile românești, dacă ne referim doar la acest gen, trăiesc în primul rând prin monștrii sacri, care s-au impus în memoria atâtor generații, prin situații și mai ales replici celebre, intrate deja în uzul ,,popular”. Cinematografia profesionistă la noi a început undeva după 1948, iar la capitolul comedie clasică, excluzând celebrul O noapte furtunoasă, realizat de Jean Georgescu în 1943 – care a fost mai mult teatru filmat decât cinema propriu-zis -, putem considera ca reper al noii comedii din comunism destul de subversiva creaţie Directorul nostru din 1955, tot a lui J. Georgescu, cu Birlic protagonist. Lipsesc, totuși, din această finală pelicule memorabile, pline de umor, precum Titanic Vals de Paul Călinescu, ecranizare după piesa lui Tudor Muşatescu, orice film din seria Ardelenilor, din seria Buletinului de București, iar din cele de după Revoluție, trecând peste succese de public precum Garcea și oltenii – film de o calitate îndoielnică, în ciuda intrărilor din sălile de cinema – și peste amintitele filme ale lui Caranfil de un nivel artistic superlativ (Asfalt Tango putând fi un alt exemplu), greu mai găsim o comedie la care să spunem da, chiar am râs! Singura care îmi vine în minte, din ultimii ani, excluzând din nou unele mostre exagerate ale umorului vulgar ,,modern”, este, paradoxal, Teambuilding.
Așadar, pentru că trebuia să și ,,votez” – ca simplu spectator, nu cronicar de film -, am ales din cele 10 comedii nominalizate în finală pelicula lui Nae Caranfil, Filantropica, unul dintre filmele românești preferate din toate timpurile – deși, altfel, aș fi ales dintre producţiile antedecembriste oricare din cele două filme ale lui Saizescu, cel care rămâne, totuși, regizorul meu preferat în materie de comedie cinematografică autohtonă. Un loc special îl mai ocupă, de asemenea, pentru nostalgia filmelor de altadată, din copilărie, şi Operaţiunea Monstrul, cel puţin un loc 3 şi el lângă Filantropica şi un film de Saizescu. Intuiesc că Filantropica poate fi în acest context şi alegerea marelui public din lista nominalizărilor finale propuse, fiindcă ne reprezintă simptomatic pe noi, românii ultimilor 35 de ani – dar să nu anticipăm :). Evident, orice top implică o doză mare de subiectivism și probabil fiecare cinefil are în minte propriile opțiuni, liste și nominalizări, la fel cum protagonistul meloman din romanul și filmul High Fidelity își făcea, din fiecare eveniment important al existenței, un top cu 5 sau 10 hituri ce s-ar fi potrivit – după feeling-ul propriu – momentului respectiv. De gustibus… Sau câte capete, atâtea păreri :).
Gala de deschidere a evenimentului Bucharest Best Comedy Film va avea loc pe 10 octombrie la Muzeul Țăranului Român, implicând și un show de caricatură – Costel Pătrășcan, concerte, participarea cursanților și coordonatorilor din cadrul Workshopului de Arta Actorului de Comedie (cu producție de scurtmetraj), fiind totodată prezent și fondatorul Bucharest Best Comedy Film – Enea Dabija. Intrarea este liberă, dar pe bază de rezervare.
Toate filmele incluse în TOP TEN FINALĂ vor putea fi urmărite pe Prima Comedy şi Cinemaraton în cadrul Bucharest Best Comedy Film 2025, astfel: vineri, 10 octombrie, la Prima Comedy: 18.30 – Cuibul de viespi, 20.30 – Două lozuri; Cinemaraton: ora 21.00 – Secretul lui Bachus ; sâmbătă, 11 octombrie, pe Prima Comedy: 18.30 – Seria BD integral; duminică, 12 octombrie, Prima Comedy: 18.30 – Telegrame, 20.00 – Filantropica; Cinemaraton: 20.25 – Operațiunea Monstrul.
Iubitorii acestor filme româneşti pot vota în link-ul de pe pagina de facebook a Bucharest Best Comedy Film, până pe 10 octombrie.
Recent Comments