Galeria Centrul Artelor Vizuale Multimedia (strada Biserica Enei nr 14, București) va fi gazda expoziției numită „D î i b î z g â i b â z g â i d î z b â I” de Christian Roncea în data de 10 ianuarie 2019 la ora 19:00
Imaginați-vă Bucureștiul la ora 3 dimineața, un oraș de o liniște sepulcrală, eliberat de densitatea umană de peste zi. Individual sau în grupuri, precum animalele nocturne de pradă, graffer-ii sunt cam singurii care populează asiduu acest spațiu. Dacă street art-ul este diurn, contând pe estetică și pe imaginea finală, graffiti-ul noptatic mizează exclusiv pe reprezentarea identitară și plasarea acesteia într-o zonă cât mai vizibliă și inaccesibilă simultan. Lucrând în grabă, ei cunosc timpii în care o mașină de poliție pleacă de la Secția 1 către oricare din punctele cardinale centrale, dar și consecințele care vor urma dacă vor fi prinși, chiar și aleatoriu pe stradă cu câteva spray-uri în rucsac. Artistul vizual Christian Roncea, susținut și de o practică activă în zona de graffiti sub tag-ul Poli(stiren), se folosește ca metodă de realizare a lucrărilor din seria D î i b î z g â i b â z g â i d î z b â I tocmai de această experiență: eliberarea de frica paralizantă și de îndoctrinarea liniei învățate, graba execuției care rivalizează cu dicteul automat în momente de panică, când în depărtare se aud sirenele dubelor care tocmai pleacă.
Lucrările – cu excepția uneia – care, de fapt, reprezintă o sinteză a motivelor, sunt realizate într-o manieră similară, lucrate simultan, dintr-o singură mână, realizate în decurs de minute cu un sentiment și o practică a urgenței care să recreeze execuția în condițiile de presiune specifice graffiti-ului. Materialele folosite pe pânza grunduită ca un perete proaspăt vopsit au și ele un subtrat simbolic, uleiul este amestecat cu sicativ și terebentină pentru a căpăta un luciu mat ca al tencuielii patinate de intemperii și timp. Acciditatea terebentinei care diluează uleiul vine să reprezinte sudoarea din timpul execuției sau din timpul fugii de după. Acestea sunt realizate exclusiv în negru, culoare liant uniformizatoare și evidentă referință a nopții. În combinație cu grafia primitivistă, aproape de pictura parietală rupestră, ne putem gândi la această noapte ca la aceea din comuna primitivă. Spațiu al reflecției – când după confruntarea cu activitățiile practice diurne de procurare a hranei, cro-magnon-ul celebrează noaptea ca acel moment posterior unei alte zile de supraviețuire împotriva tuturor șanselor, prin activități de reprezentare care să îl ajute în înțelegerea și implicit stăpânirea mediului înconjurător. În timpul zilei vânăm, culegem, protejăm, iar noaptea celebrăm, dansăm, desenăm.
Lucrările, care pot fi atribuite estetic Bad Painting-ului, se îndepărtează de acest curent prin accentul pus pe proces și concept, dar și prin maniera de prezentare instalaționistă, in situ. Dacă metoda de execuție recreează experiențe specifice psihicului adult, motivele alese țin de spațiul mental al copilăriei: plante, personaje antropomorfe sau supereroi preluați din desenele realizate de artist între vârsta de 6 și 10 ani. Într-un singur caz, acestea sunt o reprezentare exacta, unde negrul conturează doar forma, iar albul preia atmosfera psihologică din jur. În majoritatea, ele sunt alterări ale acestora, ascunse de materia neagră a nopții ca un tandem între teama de uitare și procesul recuperării, care este întotdeuna impur și din ce in ce mai dificil. O muscă desenată ca strivită de perete devine un supererou antitetic, care nu se mai poate salva nici măcar pe sine. Legătură dintre toate aceste ipostaze ale contrastului și recuperării stă în cheia conceptului deleuzian al rizomilor, aceștia fiind executați ca atare din ipsos imitând lutul, un alt material al începuturilor și al spațiului atemporal (în cheia biblică) și folosit ca suport de sprijin pentru lucrări -D î i b î z g â i b â z g â i d î z b â I. Text de Horațiu Lipot.
Recent Comments